Recenzie album: Beyoncé – Beyoncé


De câteva săptămâni încoace mă tot bate gândul de a scrie o recenzie pentru BEYONCÉ, cel de-al deja al cincilea album de studio al lui Beyoncé Knowles şi, pe cât de multe idei îmi adun în cap, pe atât de multe alte detalii par să omit. Mâhnit, mă dau cumva bătut, motivul fiind simplu, Knowles a creat un album imens cap-coadă, şi iată-mă, un muritor de rând, încercând să disec ce şi cum.

https://i1.wp.com/www.ripitup.com.au/images/uploads/cd-reviews/2014/Jan/beyonce-self-titled-album-cover.jpg

Ce? Răspunsul la această primă întrebare e simplu – BEYONCÉ, albumul numărul 5 din cariera lui Knowles. Povestea premergătoare lansării acestui material discografic e cel puţin interesantă. Beyoncé venea după un relativ eşec comercial al sub-apreciatului album 4, ce reuşea să vândă aproximativ 3 milioane de exemplare la nivel global, fără un hit extraordinar. După o sarcină controversată, a urmat mini-concertul solistei din cadrul pauzei NFL 2013, un eveniment urmărit de mai bine de 100 de milioane de americani. Întreaga suflare amatoare şi iubitoare de muzică pop aştepta o nouă piesă marca Knowles piesă care, din păcate… sau nu, nu a apărut. Concertul a beneficiat totuşi de recenzii extrem de pozitive, aducându-l din nou pe King B într-o lumină favorabilă. Pentru că, trebuie menţionat, Knowles e cel mai bun performer al generaţiei noastre – voce live, coreografie simultan, ambele executate aproape fără de cusur. În fine, au mai urmat câteva spoturi publicitare, pentru H&M şi Pepsi, pe fundalul cărora am putut asculta câte puţin din două noi piese, Standing On The Sun şi Grown Woman, niciuna însă lansată oficial ca single. Bummer. Pauza prelungită a lui Knowles părea motivată şi de mega-turneul Mrs Carter Show World Tour, turneu ce la vremea respectivă promova albumul 4. Deşi albumul merita un turneu propriu, mulţi s-au întrebat de ce atât de târziu, şi care ar mai fi fost rostul…

Cum? A 2-a întrebare de la sfârşitul primului paragraf are un răspuns aproape la fel de scurt – din senin. Mi-aduc aminte dimineaţa în care, după o noapte aproape albă, am verificat Facebook-ul ca să văd, cu stupoare, că Beyoncé a lansat pe nepusă masă un nou album -14 piese-, trimiţându-l direct pe iTunes, fără vreun fel de promovare şi nu singur, ci însoţit de 17 videoclipuri. Strategia a luat prin surprindere pe toată lumea, pentru că metoda asta de a lansa un album e destul de riscantă, în special pentru un artist de talia lui Beyoncé. Şi iată-mă în patul prietenei mele, departe de casă, cu un curs la care trebuia să asist într-o oră, şi fără acces la un link către album… Da, toate detaliile astea merită amintite pentru că îmi sunt mult prea bine întipărite în minte.

Ajuns acasă, am downloadat instant tot ce se putea downloada. Şi iată-mă ascultând prima piesă, Pretty Hurts. Despre Pretty Hurts vă pot spune că este un număr pop by the standards, şi iniţial nu am fost prea impresionat. Vocea lui Beyoncé loveşte înalt şi loveşte unde trebuie, însă mesajul de self-acceptance promovat a fost cumva poate folosit prea tare în ultima perioadă. Da, dar după nenumărate ascultări, Pretty a reuşit să mă prindă şi să nu prea mai îmi dea drumul. Scrisă în colaborare cu Sia Furler, Pretty Hurts trebuie ascultată şi simţită dacă vreţi simultan cu videoclipul aferent piesei – totul capătă mai mult sens iar clipul e printre cele mai bune din cele 17. Puncte în plus primeşte şi foarte inspirata secvenţă de final a piesei …

When you’re alone all by yourself

And you’re lying in your bed

Reflection stares right into you

Are you happy with yourself? 

You stripped away the masquerade

The illusion has been shed

Are you happy with yourself?

Are you happy with yourself?

Urmează ceea ce mi s-a părut într-o primă audiţie un moment ciudăţel, şi anume Ghost / Haunted. Ghost e un intro pe cât de minimalist posibil, pe atât de cuprinzător şi de glorios întrucât reuşeşte, pe parcursul a două minute, să înglobeze viziunea lui Knowles cu privire la industria muzicală şi dedesubturile acesteia – I don’t trust these record labels I’m touring… Rămân uimit la prima ascultare, până când are loc primul beat drop şi încep să simt într-un fel răceala (so to speak) debordată de Ghost, doar pentru ca Haunted să vină… şi în ce fel. Haunted reprezintă, fără doar şi poate, momentul meu muzical preferat din 2013. Tonul lui Beyoncé e folosit la capacitate maximă pe câteva note repetitive de pian pe fundal, iar versurile fac referire la o poveste de dragoste ce pare a nu fi avut un happy ending – I know if I’m haunting you, you must be haunting me… Dacă până acum dădeam uşor din cap ascultând, ceea ce urmează de la minutul 4 încolo… bliss. Partea de producţie palpită cumva sub vocea lui Beyoncéşi versurile rugătoare, iar clipul… clipul dă piesei un înţeles şi mai puternic. Mi-era clar, după secvenţa Ghost / Haunted, că acest album mă va surprinde foarte, foarte plăcut.

Urmează Drunk In Love, primul single promovat de pe album. O colaborare cu Jay Z ce vine ca o completare a acum treimii Crazy In Love / Deja Vu, Drunk In Love pare a avea un singur scop, şi anume acela de a reuşi să devină hitul albumului – fapt de altfel reuşit. Beat-ul nu are cum să nu îţi rămână în cap după prima ascultare, e greu să nu dansezi cumva, iar anumite pasaje – Surfboard, în special, au devenit deja cultural relevante pentru actuala generaţie. Clipul piesei nu aduce ceva extraordinar, în afară de Beyoncé, care arată într-un mare fel, şi al său soţ, care arată… şi el cumva. Ne întâlnim după Drunk In Love cu Blow, un număr ce nu m-a încălzit prea tare iniţial recunosc, însă după câteva ascultări, am reuşit să îl tolerez şi apreciez pentru ceea ce e, o piesă cu o linie funk frumuşică, ce se transformă cumva sub influenţa producţiei lui Timbaland în a 2-a sa jumătate. Turn that cherry out!

No Angel o readuce pe Beyoncé într-o zonă experimentală ca producţie cât şi vocal, strofele fiind cântate într-un mod abordat rar de solistă. Versurile fac trimitere la faptul că nici ea, nici el nu sunt de fapt îngeri, dar că ea măcar încearcă şi vrea să facă lucrurile să meargă. Punctul culminant al piesei are loc la 1:33, când totul se duce undeva sus – producţie şi vocal, acesta fiind unul dintre cele mai faine momente ale albumului. Piesa 6. PARTITION, şi da, o scriu cu majuscule. Partition are, ca şi Haunted, un frumuşel şi drăguţ intro, Yonce. Pe Yonce, Beyoncé ne setează cumva atmosfera pentru ceea ce va să vină. Yonce all on his mouth like liquor, repetă obsesiv Knowles, cu un beat ce te face să baţi cumva din picior şi să aştepţi. Aştepţi… Are you happy to be in Paris? PARTITION. 3 minute în care Beyoncé se asigură să ne aducă aminte, dacă Drunk In Love nu fusese destul de convingătoare, de cât de mult sex-appeal se află în vocea şi maniera sa de intepretare, iar producţia e de-a dreptul slutty, la modul la care doar dansând pe piesă… simţi cumva că eşti acolo, în lumea lui Knowles, cerând şoferului să ascundă cumva faptul că Yonce went down on her knees. Partition reprezintă cel mai îndrăzneţ, ca lirică, punct al albumului. Well fucking done.

Jealous, următoarea piesă, ar merge mai degrabă ca o continuare pentru No Angel sau, dacă Bey a dorit un moment de respiro după Partition ei bine, ăsta e Jealous. O piesă scurtă şi bine intenţionată pe care Bey îşi recunoaşte gelozia şi faptul că nu o mai poate ţine aşa. Totul pare domol pe Jealous, însă asta face şi piesa să funcţioneze de minune, short, effective and sweet. Ajungem la Rocket… Rocket e singura piesă de pe album pe care aş şterge-o cumva, dar nu mă îndur, în speranţa că poate într-o bună zi mă va prinde şi pe mine. Un număr slow ce aduce aminte de zilele Dangerously In Love ale lui Knowles, 6 minute în care solista ne introduce cu explicitul Let me sit this ass on ya… Hm. Rocket e slow sex, şi sunt convins că mulţi copii au fost deja concepuţi având melodia pe fundal.

Ne întâlnim în continuare cu Mine, o colaborare cu Drake şi una din piesele mele preferate de pe album. Mine reprezintă într-un fel o oglindă către lumea post-partum a lui Knowles, o lume din care depresia şi îndoiala au făcut pe deplin parte. Beneficiind de un beat împrumutat cumva de pe albumele lui Drake, Beyoncé îşi cântă suferinţele şi doleanţele, iar tot ce vrea e ca el să nu mai facă lucruri mari din lucruri mici, şi să fie permanent al ei. A 2-a jumătate a piesei e predominant a lui Drake, care la rându-i îşi promite dragostea şi afecţiunea către ea. Repet, una din piesele mele preferate.

XO e o nouă explozie după deja nenumăratele de până acum. Piesa asta a fost lansată simultan ca single alături de Drunk In Love şi, cumva, nu a reuşit să se impună prea tare în clasamentele de specialitate. Ceea ce nu înţeleg este de ce… Să o luăm cu începutul, strofele sunt cântate într-o manieră impecabilă de Knowles, registrul jos dând o notă aparte producţiei ce lasă totul să respire, urmând ca pe refren… ce refren. MASIV. Refrenul e un amalgam de sentimente pe care sigur cine a fost îndrăgostit le-a simţit până acum. XO face mai mult ca sigur trimitere la Jay, iar dacă piese precum Drunk In Love sau Mine nu ţi-au oferit senzaţia de dragoste necondiţională, XO o va face şi încă în ce fel. In the darkest night hour, I’ll search through the crowd, your face is all that I see, I give you everything, baby turn the lights out…

***Flawless urmează. Mi-aduc aminte şi prima ascultare când, încercând să mă pun pe picioare după XO, am dat de Flawless. Pentru cine a urmărit activitatea lui Beyoncé, ştiţi că pe la începutul anului pe contul ei de Soundcloud a fost uploadată piesa Bow Down / I Been On, iar Flawless foloseşte prima jumătate, Bow Down, aducând ca element de noutate un scurt speech al feministei Chimamanda Ngozi Adiche…. Ce urmează după speech… oh boy. You wake up, FLAWLESS. Post up, FLAWLESS. Pentru mine cel puţin e cel mai fierce moment din întreaga carieră a lui Bey, şi au fost oricum destule până acum. Beat-ul e nebun de-a dreptul, iar felul în care Knowles te convinge că e într-adevăr lipsită de defecte, flawless, e stelar.

Superpower e o colaborare cu Frank Ocean care, pentru standardele muzicii pop de azi, e foarte bună DAR… pentru alipirea numelor Knowles şi Ocean, ceva nu îmi sună 100% perfect. Pentru că aveam ceva aşteptări iniţial văzând că cei doi au colaborat, iar Frank are câteva melodii absolut geniale, experimentând cu sunete şi versuri în moduri în care puţini artişti contemporani o fac. Ei bine, nu, Superpower e un număr R&B lent, în care dragostea e ridicată pe un altar de pe care se vrea a fi greu de coborât. Drăguţ.

Ultimele două melodii de pe album se leagă una de alta şi se leagă frumos. Heaven e o baladă pe care voluntar mă abţin să o ascult prea des, întrucât e cam prea tristă şi mă duce departe cu gândul. Piesa a fost inspirată de un avort spontan suferit de Knowles înainte de a rămâne însărcinată cu Blue Ivy, iar mesajul e destul de evident încă din titlu. Heaven couldn’t wait for you. De urmărit e şi videoclipul, foarte foarte frumos şi… trist. Vocal, Heaven e un all-time high, ultimele repetări ale versului Heaven couldn’t wait for you fiind sublime. Încheiem periplul prin lumea lui Beyoncé cu piesa Blue, o colaborare cu fiica artistei, Blue Ivy. Blue redă bucuria lui Knowles de a fi mamă, multe alte cântăreţe încercând conceptul ăsta de melodie mai recent (Britney Spears – My Baby, Christina Aguilera – All I Need), însă în timp ce piesa lui Spears are nişte versuri ce te fac să crezi că de fapt blonda îşi urăşte pruncul, iar All I Need te adoarme instant, Blue are o producţie foarte… experimentală pentru ceea ce e de fapt, ceea ce îi aduce multe puncte în plus. Un final foarte bun de album.

Concluziile sunt multe. Beyoncé a lansat un album într-un fel nemaiîntâlnit în sfera muzicii pop, pe neanunţate, fără vreun fel de promo sau un indiciu că o lansare ar urma. Folosind nume mari pe partea de producţie, precum Timbaland sau Justin Timberlake, dar şi anonimi ca Boots, responsabil pentru piesele cu tentă experimentală ale albumului, lansarea surpriză s-a dovedit a fi un răsunător succes aparte: albumul a vândut mai bine de 3 milioane de exemplare în doar 3 luni, criticii au apreciat muzica adusă de Knowles până la stele şi înapoi, iar imaginea artistei de actuală Regină a muzicii pop a căpătat noi valenţe pentru că, într-adevăr, în momentul în care îţi permiţi o astfel de lansare de album ce are un asemenea efect, poţi aştepta două lucruri – succes comercial şi aprecierea atât a criticilor cât şi a fanilor. Beyonce Knowles, doamnelor şi domnilor, le are pe amândouă, din plin.

 

01 Pretty Hurts – 9.3/10 02 Haunted – 10/10 03 Drunk in Love (feat. Jay Z) – 9.1/10 04 Blow – 7.8/10 05 No Angel – 8.6/10 06 Partition – 10/10 07 Jealous – 8.8/10 08 Rocket – 7.0/10 09 Mine (feat. Drake) – 9.6/10 10 XO – 10/10 11 ***Flaweless (feat. Chimamanda Ngozi Adiche) – 10/10 12 Superpower (feat. Frank Ocean) – 7.9/10 13 Heaven – 9.0/10 14 Blue (feat. Blue Ivy) – 9.7/10

9.06

https://i1.wp.com/www.mtv.com/news/photos/b/beyonce_gifs_12132013/bowdown.gif

Christina Aguilera – Lotus (RECENZIE album).


Hello, #littlelegends!

2q21gxx

Ascultand in seara asta cateva melodii de pe cel mai nou album al Christinei Aguilera, ‘Lotus‘, am zis sa-mi rup putin din timp si sa-i scriu totusi o de altfel bine meritata recenzie, zic. Pentru ca de mai bine de o luna de zile, ‘Lotus’ e printre albumele pe care le am in heavy-rotation, hell, e singurul album pe care il am in heavy-rotation (‘Unapologetic’ could never tbh).

De ce? S-o luam totusi cu inceputul. Povestea mea de dragoste cu muzica Christinei a inceput in acest fatidic moment.

https://i1.wp.com/2.bp.blogspot.com/-vSKqSt6_y48/UHAIk9vx3tI/AAAAAAAAAHI/jigugE7r7Bs/s1600/tumblr_mahe14skW41qc2sbu.gif

Ianuarie, 2010. Butonand insistent butoanele TV-ului, am ajuns pe Antena 3, televiziune ce transmitea ‘Live For Haiti‘ – o actiune de binefacere menita sa ajute victimele devastatorului cutremur ce a lovit tara in 2009. Si BAM BAM, se intampla ca Aguilera sa fie live, interpretand ‘Lift Me Up‘, o piesa in prima auditie ce urma sa fie inclusa pe viitorul (atunci) album al artistei, ‘Bionic‘. Stiam la vremea aia ca Aguilera avea una dintre cele mai bune voci de pe planeta, insa nu am fost vreodata curios sa o ascult mai in detaliu + ca treceam printr-o faza alternativa dpdv muzical destul de interesanta la vremea respectiva. REVENIND, am descarcat albumele Christinei, m-am indragostit si re-indragostit de ele, iar Aguilera a devenit artistul meu preferat.

Asa ca nu mica mi-a fost surprinderea in momentul in care, cu surle si trambite, Aguilera a anuntat lansarea unui nou album, ‘LOTUS‘. Christina a vorbit pentru prima oara despre eventualitatea lansarii unui nou album inca de prin 2010, la doar cateva luni dupa minunatul, dar totodata esecul comercial, ‘Bionic’. De la declaratiile de atunci ale Christinei si pana in prezent, s-au intamplat FOARTE multe lucruri in viata acesteia – de la noaptea petrecuta in arest pentru consum excesiv de alcool, pana la esecul de la Superbowl in care Aguilera a gresit versurile imnului american, punandu-si o planeta intreaga in cap, de la castigul generos de kilograme in plus si pana la job-ul de juriu in emisiunea de succes The Voice, Aguilera a reusit sa tina prima pagina a tabloidelor americane pentru toate motivele din lume, mai putin muzica (excluzand aparitia de 30 de secunde pe ‘Moves Like Jagger‘).

Christina Aguilera's AMAs Performance 2012 - Watch Now!

Christina este cunoscuta pentru spiritul destul de incapatanat (‘When people go right, I go left‘), declara ea acum cativa ani, asa ca ‘Lotus’ avea sa fie, dupa spusele artistei, dovada ca in pofida tuturor intamplarilor, Christina cade doar in picioare. Titlul albumului, ‘Lotus’, simbolizeaza floarea imbatabila ce supravietuieste sub cele mai dificile conditii (cat de EEK suna in romana), si, din declaratiile artistei, albumul avea sa fie o revenire la era ‘Stripped‘, celebrul album din 2002 care ne-a dat hituri precum ‘Beautiful‘ sau ‘Dirrty‘. Garantat, dupa aceste declaratii, entuziasmul pentru noul album era cel putin ridicat. Sa trecem deci la treaba.

https://i2.wp.com/www.newjams.net/imageupload/upload/Christina_Aguilera_Lotus1.jpg

Prima lingurita din aceasta noua supa muzicala a Christinei ne-a fost oferita in 23 august cand, pe net, a scapat un demo al piesei ‘Your Body‘. Despre ‘Your Body’ se stiau deja cateva lucruri inca de pe la sfarsitul lui 2011 cand de fapt era programata lansarea piesei, si anume titlul, care pe atunci era ‘Love Your Body‘ (de unde si eronatele deductii conform carora piesa avea sa fie o self-acceptance ballad a la ‘Beautiful’, dedicata acelora are au tot criticat-o pe Christina pentru kilogramele in plus), partea de productie oferita de Max Martin (cunoscut pentru o gramada de hituri, produse inclusiv pentru ‘rivala’ Christinei, Shitney Spears), piesa de club, etc.

Eh, pe 23 august am aflat de fapt ca ‘Your Body’ e orice, in afara de o self-acceptance ballad. ALL I WANNA DO IS FUCK YOUR BODY, canta Christina pe demo-ul piesei cu vocea-i inalta, specifica, pe refren, lasand cu gura cascata multicele persoane, prin natura directa, explicita a versurilor. In fond era poate de asteptat, intotdeauna primele single-uri ale Christinei au socat, mai mult sau mai putin (vezi ‘Dirrty‘ si ‘Not Myself Tonight‘). Revenind la ‘Your Body’, inca mi se pare o piesa pop geniala si, cu toate ca nu a avut succesul scontat de toata lumea (o productie Max Martin care nu intra in top 10 HOT 100 este considerata un esec comercial si aratata cu degetul ani de zile :)) ), putem da vina pe lipsa de promovare a melodiei – Aguilera a cantat-o live o singura data, si nici macar in varianta originala. Un alt element ce face piesa speciala ar fi videoclipul, dupa parerea mea unul, daca nu chiar cel mai bun clip al Christinei de pana acum. Rolul de serial killer meets sex bomb ii vine de minune cantaretei si, daca nu ati mai urmarit clipul pana acum, sunteti invitatii mei.

Lunile au trecut, vestile despre ‘Lotus‘ au inceput sa apara, in fine, albumul este lansat. Ziua in care albumul a scapat pe net a fost un adevarat maraton. Niste fani de prin Brunei parca aveau albumul insa nu voiau sa-l pirateze, fapt ce a condus la muuuulte certuri in mediul online intre fanii Aguilerei si nu numai. M-am distrat copios citind, iar distractia a fost si mai mare in momentul in care ‘Lotus’ a scapat EVENTUAL in forma-i finala, cu 16 piese – 13 pe editia standard, inca 3 pe deluxe version.

Cel mai scurt album de pana acum al Christinei (exceptand ‘Christina Aguilera‘, lansat in 1999), debuteaza cu ‘Lotus Intro‘. Cu toate ca are cuvantul ‘Intro’ in titlu si ma asteptam ca piesa sa fie una scurta, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca e o melodie de sine statatoare – 3 minute si mai bine. Compozitional, ‘Lotus Intro’ e o piesa foooooarte interesanta ce s-ar fi putut foarte bine afla pe experimentul electro al Christinei, ‘Bionic’. Intro-ul nu e doar interesant, ci si destept. Christina isi declara, prin versuri, intentiile cu acest album: ‘And now the lotus rises, we are never dying‘. Cel mai reusit moment al intro-ului este de departe 2:32 – un monolog minunat al Christinei.

To the sky, I rise
Spread my wings, and fly
I leave the past behind
And say goodbye to the scared child inside
I sing for freedom, and for love
I look at my reflection
Embrace the woman I’ve become
The unbreakable lotus in me
I now set free.

Albumul continua intr-o nota optimista (?) cu ‘Army Of Me‘, denumita de Christina si ‘Fighter 2.0’ pentru noua generatie de fani care nu au prins originalul ‘Fighter‘. Desi nimic nu ar putea egala ‘Fighter’ (parerea mea), ‘Army Of Me’ vine destul de aproape de mai sus amintita piesa. Din nou cu versuri destepte, Aguilera ne invita la propria-i revolutie (‘Welcome to my revolution‘), dupa ce a fost ‘broken into pieces, but I gave each piece a name. One of me is WISER, one of me STRONGER, one of me’s a FIGHTER, and we’re gonna rise up.. for every time you’ve wronged me, you’re gonna face an army, army of me‘, canta Aguilera pe refren folosind, din nou, vocea-i caracteristica.

Daca ‘Army Of Me’ nu a fost suficient de optimista, eh iata ca urmeaza ‘RED HOT KINDA LOVE‘, unul din highlight-urile absolute ale albumului. O piesa atat de groovy, funky, whatever, pe care, pe scurt, o ador. Geniala. De fiecare data cand o am in casti.. I can’t help but get my groove on! #shakeit You got that red hot kinda love!

Dupa un asemenea highlight, ajungem si la all time low-ul albumului, ‘Make The World Move‘ (zzzzZZZZZZzzzzz), o colaborare a Christinei cu co-judge-ul de la The Voice, Cee Lo Green. Aveam asteptari mari de la piesa asta – solo Cee Lo e un artist genial, insa.. ugh. Unde mai pui ca cei doi au interpretat live piesa intr-unul din episoadele The Voice si, ca fan al Aguilerei, prefer sa uit ca live-ul ala a existat vreodata.

Cum despre ‘Your Body’ v-am povestit deja mai sus, ne intalnim in calatoria noastra cu ‘Let There Be Love’, o alta productie Max Martin. HM. Din cate am observat, ‘Let There Be Love‘, un club banger foarte fain de altfel ca si club banger, nu ca o piesa a Christinei, a fost foarte bine primita de catre non-fanii acesteia si este vazuta ca eventuala salvare comerciala a albumului ‘Lotus’. ‘Let There Be Love’ nu-mi transmite absolut nimic, spre deosebire de ‘Your Body’ de exemplu, insa nu m-ar deranja sa o aud pe radio-uri, pentru ca ar prinde destul de bine.. ce-i drept.

Ajungem si in zona preferata a Christinei, baladele. ‘Sing For Me‘ ar fi prima dintre ele, stralucita din punct de vedere vocal, melodia da putin chix cand e vorba de versuri (‘When I open my mouth, my whole heart comes out‘ – nu ma pot opri din a ma gandi cum Christina deschide la propriu gura si inima ii iese pur si simplu.. twisted mind). Other than that, piesa este inca un mesaj adresat criticilor: Christina va canta and si nu-i pasa cum lumea crede cum suna.

O noua piesa, un nou highlight – ‘Blank Page‘ – despre care v-am povestit deja aici. Mi se pare inca o melodie geniala, stralucita, etc.

Cease Fire‘ vine la rand, poate cea mai experimentala piesa dupa intro, insotita de un beat ce ma duce cu gandul la un batalion de soldati ce defileaza, incarcandu-si armele. De altfel, intreaga melodie face trimitere la un camp de lupta pe care Christina si her ‘baby’ lupta, ea rugandu-l sa opreasca focul, pentru ca e de partea lui. Imi place mult ‘Cease Fire’, si inca nu m-am plictisit de ea.

Urmeaza ‘Around The World‘, un nou up-tempo, produs de asta-data de niste neica nimeni – Supa Dups – dar care suna de n ori mai bine decat ‘Let There Be Love’ a celebrului Max Martin. Christinica isi invita amorezul peste tot pe glob… ‘we’re making love’. ‘We can talk dirty in a different language: Voulez-vous coucher avec moi?‘.

O piesa pe care initial am detestat-o, ‘Circles‘, a devenit zilele astea una din preferatele mele. Christina a tot avut de-a lungul carierei piese mai explicite dedicate acelora care o tot critica (‘Can’t Hold Us Down’, ‘F.U.S.S.’, ‘Bobblehead’), insa ‘Circles’ e cu cateva clase peste melodiile mai sus amintite pentru ca e ceva mai inventiva din punct de vedere al versurilor: ‘Spin around in circles, on my middle, middle finger!‘, iar partea de productie e geniala, refrenul e genial etc. Trebuie ascultata piesa asta daca aveti pe cineva a carui existenta va enerveaza pur si simplu. 😀

Voi trece repejor peste ‘Best Of Me‘, o piesa buna de altfel, dar a carei parte de productie imi aduce aminte putin de mai sus amintita ‘Cease Fire’, iar in plus am mai tot auzit mesajul piesei pe ‘Lotus’ – poate singura problema a albumului ar fi ca piesele devin la un moment dat repetitive liric – insa cuiva caruia nu i-a placut ‘Army Of Me’ ii va placea probabil ‘Best Of Me’, so it’a a win-win situation. ‘Heartbroken and beaten, knocked down and mistreated, I will rise undefeated..‘.

Ajungem la Just A Fool‘, the absolute highlight of ‘Lotus’, parerea mea. Am mai scris despre colaborarea Christinei Aguilera cu co-judge-ul The Voice, Blake Shelton, aici, insa o voi mai face ori de cate ori simt imperioasa si necesara nevoie, pentru ca ‘Just A Fool’.. merita. Am devenit un mic fan Blake Shelton vara asta, si a fost necesar doar un miiiiiic zvon privind o eventuala colaborare intre Shelton si Aguilera ca sa ma tot intreb cum ar suna o balada cantata de cei doi.. desi nu m-ar fi deranjat nici o piesa tipic country gen ‘Let’s drink yall!!!’. Eh.. in momentul in care mici portiuni din piesele de pe album au scapat pe net.. cele 30 de secunde de ‘Just A Fool’ au fost suficiente pentru ca lumea sa se opreasca-n loc. Varianta finala a piesei, mai mult ca perfecta si cum vreti voi. O balada absolut superba, vocile Christinei si a lui Shelton merg SURPRINZATOR de bine impreuna, nu mai am ce spuneeee. Piesa asta mi-a tinut de urat multe nopti de sambata, si pentru asta ii voi fi vesnic recunoscator. Atat.

Cam atat cu varianta standard si cele 13 piese continute de acestea. Ajungand la cele 3 piese exilate pe deluxe, nu pot fi decat multumit ca Aguilera nu a mai facut aceeasi greseala pe care a facut-o cu ‘Bionic’, unde 5 piese absolut geniale si in marea lor majoritate mai bune decat cele de pe standard au fost trimise pe deluxe, nu, aici cele 3 piese sunt bune dar le e bine unde sunt. 😀 ‘Light Up The Sky‘ e buna spre foarte buna, o piesa optimista INSA productia de pe refren e mult prea aglomerata, iar vocea Christinei abia se mai aude, asa ca rareori trec pe la piesa asta, ‘Empty Words‘ e draguta in felul ei – daca nu v-a placut nici ‘Army Of Me’, nici ‘Best Of Me’, e posibil sa va placa asta 😀 ‘You know you’re only throwing empty words my way.. ‘cause you won’t break me!’, canta Christina. In fine, ultima piesa de pe ‘Lotus’ esteeee ‘Shut Up‘ – daca nu v-a placut ‘Circles’, exista posibilitatea sa va placa SAU NU ‘Shut Up’. Mie-mi ajunge ‘Circles’ ca imn de fuck you haters, asa ca nu prea trec pe la ‘Shut Up’.

PHEW. Concluziile generale. Cu toate ca Aguilera a inregistrat acest album in doar doi ani (stim cu totii ca de obicei ii ia cam 4 ani pentru un album), ‘Lotus’ sta bine de tot si it’s up there cu ‘Stripped’ si ‘Bionic’ printre cele mai bune albume ale Christinei. Luate si ascultate individual, melodiile nu prea au defecte, ceea ce e foarte bine, insa singura problema ar putea aparea in momentul in care asculti albumul cap-coada, pentru ca s-ar putea ca, din punct de vedere al liricii, lozinca generala a albumlui: ‘You can’t break me‘, sa para cam overused, deci repetitiva. Desi ‘Lotus’ trebuia sa marcheze revenirea comerciala a Christinei dupa dezastrul ‘Bionic’, ‘Lotus’ are si mai mari probleme cu vanzarile, fapt ce ma supara pe de-o parte, pentru ca oamenii nu stiu ce pierd dand cu piciorul albumlui, insa ma bucur pe de alta parte, pentru ca doar eu si aproximativ alti 200000 de oameni putem spune ca suntem cu adevarat niste unbreakable flowers! HA.

Notele mele ar fi:

Lotus Intro – 10/10

Army Of Me – 9/10

Red Hot Kinda Love – 10/10

Make The World Move – 7/10

Your Body – 10/10

Let There Be Love – 8/10

Sing For Me – 8/10

Blank Page – 10/10

Cease Fire – 10/10

Around The World – 9/10

Circles – 10/10

Best Of Me – 8/10

Just A Fool – 10/10

Light Up The Sky – 8/10

Empty Words – 8/10

Shut Up – 7/10

Media: 4.4/5.

https://i0.wp.com/musicblog.vh1.com/wp-content/uploads/2012/11/lotus-support.jpg

Review: Taylor Swift – Speak Now.


Taylor Swift mi s-a părut întotdeauna proastă, enervantă şi mai ales plictisitoare, prin Image and video hosting by TinyPic acţiuni ce-i mai important muzică. Piese precum If Today Was A Fairytale sau Love Story reuşesc să mă calce pe nervi într-un mod extraordinar, iar când am auzit că Swift va lansa un nou album, m-am gândit la două lucruri.

1. iar asta cu melodiile ei enervante.
2. iar asta cu un album nou care-o să vândă milioane de exemplare.

Premize nefavorabile deci. Mă rog, când a apărut albumul, doar ca să ştiu că nu mă ramolesc şi că încă am o intuiţie bună, l-am downloadat.

Prima piesă, ”Mine”, m-a făcut să cred că am dreptate. Swift narează o povestioară drăguţă, ”you are the best thing that’s ever been mine lalalala”.

Nici ”Sparks Fly” nu m-a îndepărtat prea mult de la convingerile mele anti-swiftice. Încă o piesă simpatică, pe care n-o ascult prea des. (tip: când bag albumul în playlist, evit primele două piese).

Când mai mai să fiu gata să dau delete albumului, din Winamp îmi cerşeşte atenţia ”Back to December”. Nu mai e o piesă de dragoste, îmi dau seama încă de la început. Versurile-s frumoase, instrumentaţia curge frumos pe ele, şi, cu speranţă în suflet, purced spre a 4-a piesă. ”maybe this is wishful thinking, probably mindless dreaming, if we loved again I swear I’d love you right.

Speak Now” e încă o povestioară taaaaaaare simpatică. Suntem introduşi de Swift într-un vis de-al ei, în care reuşeşte să îl oprească pe el să se căsătorească cu o oarecare ea, şi să îl facă pe el să îşi dea seama că o iubeşte pe draga de Swift. Hmhmh îmi place tare mult piesa, mergem mai departe. ”don’t say yes, run away now, I’ll meet you when you’re out of the church at the back door.

Şi-aud iarăşi o chitară. ”Dear John”, a 5-a piesă, este tot o baladă, scrisă de Taylor după o despărţire, relaţie în care ea n-a deschis ochii la timp, s-a cam fript etc. La o lungime de 6 minute 43, ”Dear John” poate fi un adevărat rai (sau iad) muzical după o despărţire. ”Dear John, I see it all now that you’re gone, don’t you think I was too young to be messed with…

Mean”. Aceeaşi chitară, Swift cântă despre critică şi despre cum trece peste. ”Someday I’ll be living in a big old city, and all you’re ever gonna be is mean.” O piesă jucăuşă. 😀

Precum şi ”The Story of Us”. Foarte poppy, nu-mi place de nicio culoare, n-am răbdare s-o ascult, dezamăgitoare etc.

Never Grow Up”. ACEEAŞI CHITARĂ. O piesă extrem de personală, care personal îmi frânge inima (lol) la fiecare ascultare. Dacă încerc s-o cânt cu voce tare risc să mă înec cu propriile-mi lacrimi şi nu glumesc. Swift povesteşte despre cum şi-a dorit să crească însă lucrurile nu-s cum şi-ar dori, şi-ar vrea să se întoarcă înapoi la copilărie. ”and even though you want to, just try to never grow up.

Enchanted” e încă o piesă sublimă. Aceeaşi chitară. După cum îi spune şi titlul, Swift ne povesteşte acu’ despre un anume tip pe care l-a văzut o singură dată, într-o seară, şi care hodoronc tronc i-a căzut cu tronc. ”all I can see it was enchanting to meet you.”, iar partea dinspre sfârşitul piesei, ”please don’t be in love with someone else, please don’t have somebody waiting on you” e absolut <3.

Better Than Revenge” e atât de badass încât nu am taste să exprim treaba asta 😀 Dacă aţi ascultat ”Misery Business” de la Paramore, consideraţi ”Better Than Revenge” ca fiind continuarea. Prin versuri, Swift ne povesteşte, din nou, nu-i aşa, despre cum un tip i-a fost furat ”faster than you could say sabotage”. ”she’s not a saint, and she’s not what you think, she’s an actress, whoa, and she’s better known for the things that she does on the mattress, soon she’s gonna find stealing other people’s toys on the playground won’t make her many friends, she should keep in mind, she should keep in mind, there is nothing i do better than revenge.

Innocent” e uşor plictisitoare, la cele 5 minute ale ei. Swift ne povesteşte, tot din nou, despre un anume tip care la un moment dat i-a greşit. Însă, ea, Swift, această Fecioara Maria a timpurilor moderne, tot vede partea bună a respectivului. ”who you are is not where you’ve been, you’re still an innocent.

Haunted” e o piesă demnă de Kelly Clarkson, Evanescence sau Avril. Un instrumental zgomotos, versuri triste aşa, doar vocea e a lui Swift aici. Şi funcţionează de minune. ”come on, come on, don’t leave me like this, I thought I had you figured out, something’s gone terribly wrong, you’re all I wanted.

Last Kiss”, 6 minute de jale profundă pentru orice ascultător cu inima pierdută, frântă etc. ”never thought we’d had a last kiss, never imagined we’d end like this…” need I say more? no right?

Long Live” e simpatică. Cam atât. Parc-am mai auzit-o pe album, pe alte tonalităţi(cough… Sparks Fly… cough).

Ours”, foarte enjoyable. ”so don’t you worry your pretty little mind, people throw rocks at things that shine, and life makes love look hard, but this love is ours.

If This Was A Movie” e o baladă, încă una, pe care parc-am mai auzit-o şi înainte, pe albumul ăsta, dar pe alte tonalităţi (cough… Back to December… cough), însăăăă de data asta-mi place. ”if this was a movie you’d be here by now.”

Superman” nu-mi place punct.

Şi ce-am eu în PC în fişierul unde ţin albumul se termină cu versiunile acustice ale pieselor ”Back to December”, pe care auzim doar o chitară şi-o vioară, şi ”Haunted”, al cărei pian sună superb, mulat pe vocea lui Swift.

Buuuuuuuuuuun. Recenzie aproape încheiată.
Am folosit pe parcursul ei, în repetate rânduri, două expresii, sub diverse forme;

ne povesteşte…

pe care parc-am mai auzit-o şi înainte, pe albumul ăsta, dar pe alte tonalităţi…

expresii pe care le-am folosit intenţionat.

Prima expresie, well, Swift a scris albumul de una singură. Fiecare piesă este o experienţă personală, fiecare piesă este inspirată din ceva care i s-a întâmplat. Pentru asta Swift merită aplauze la scenă deschisă, lirica albumului este totuşi destul de matură şi, pentru că a scris albumul de una singură, reuşeşte să facă ascultătorul să se identifice cu ceea ce ascultă. Astfel, aflăm că, de exemplu, ”Dear John” a fost scrisă pentru John Mayer, cu care Swift a avut o relaţie. ”Better Than Revenge” este o dedicaţie pentru Joe Jonas şi Ashley Greene (Swift a avut o relaţie şi cu Joe Jonas), ”Enchanted” se zvoneşte c-ar fi fost scrisă pentru Adam Young (cel din spatele proiectului Owl City), iar ”Innocent” e un mesaj clar pentru Kanye West (ştiţi cu toţii incidentul de AMA 2009 când West s-a cocoţat pe scenă, neinvitat de nimeni, în momentul în care lui Swift i se acorda premiul pentru clipul anului, şi a strigat în gura mare că Beyonce merita premiul respectiv).

A 2-a expresie: Parcă prea s-a lungit cu albumul şi la un moment dat sună destul de repetitiv toate chestiile.

My ratings are (click pe titluri pentru a asculta piesele):

Mine – 7.
Sparks Fly – 7.
Back to December – 10.
Speak Now – 10.
Dear John – 9.
Mean – 9.
The Story Of Us – 6.
Never Grow Up – 10.
Enchanted – 10.
Better Than Revenge – 10.
Innocent – 8.
Haunted – 10.
Last Kiss – 10.
Long Live – 8.
Ours – 10.
If This Was A Movie – 10.
Superman – 6.
Back to December (Acoustic) – 10.
Haunted (Acoustic) – 10.

Overall: 9.

Burlesque OST. Recenzie.


Burlesque” reprezintă Image and video hosting by TinyPic debutul în cinematografie al Christinei Aguilera, solistă ce aparent e setată pe multi-tasking. Cântăreaţă de succes, Christina îşi încearcă norocul şi în cinematografie. Astfel, Burlesque, care apare la noi pe 24 decembrie (?! :(), o prezintă pe Aguilera în rolul lui Ali Rose, o tânără cu multă speranţă dar mai ales ambiţie, şi ceva talent că deh, doar nu bate degeaba drumul de la Iowa până la Los Angeles. În Los Angeles, Ali nimereşte în The Burlesque Lounge, club în care se ţin momente muzicale. Clubul este deţinut de Tess (intepretată de Cher), deci încă ceva momente muzicale. 😀

Ca orice film care se respectă şi are două cântăreţe de primă mână, Burlesque aduce cu sine şi un soundtrack, alcătuit din 10 piese, 8 interpretate de Aguilera şi 2 de Cher. Pentru fanii Christinei din perioada 2006-2007, soundtrackul Burlesque vine ca o mană cerească, deoarece majoritatea pieselor de pe coloana sonoră ce stă să apară sunt în stilul acela Back to Basics, adicătelea jazz, soul, pop. Un soundtrack… jucăuş aş spune.

De cum dai ”play”, vocea Christinei îţi inundă timpanele cu o notă… luuungă. ”Something’s got a hold on me”, prima piesă de pe album, este un cover după versiunea Ettei James, din ’61. Aguilera reînvie perioada respectivă printr-o intepretare perfectă, actuală a piesei. Thumbs up!

Vine la rând un track… FIERCE! după cum ar spune americanul. ”Welcome to Burlesque”, sub interpretarea lui Cher, reuşeşte să îţi dea un feeling cabaret-related, iar Cher are o voce foarte interesantă, observ. Welcome to Burlesque!

Aguilera nu stă însă mult pe bară. ”Tough Lover” intră şi mai tare decât ”Something’s got a hold on me”. În doar două minute, Christina arată de ce a fost numită de atâtea ori vocea generaţiei noastre 😀 ”Tough Lover” e atât de vie, jur. Pure jazz! I’m talking about a lover who’s fast as the wind.

But I’m A Good Girl” e o piesă… simpatică, poate cea mai jucăuşă de pe album. Christina se joacă cu ascultătorul prin vocea ei… cameleonică, fiind porţiuni în piesă pe care-ai spune că nu e vocea ei. Heh, dar e Christina, povestindu-ne prin versuri about her glamorous life. They all say “Darling, what did you do for those pearls?” What?! I am a good girl.”

‘Guy what takes his time” ţine spiritul impus de Aguilera în picioare. Încă un track jazz, de-astă dată ceva mai… static. Christina cere un tip răbdător, trompetele o acompaniază. Piesa devine foarte mişto pe la 1:40, când ai sentimentul că eşti acolo, într-un bar unde se fumează la greu, în America anilor ’40. I’d be satisfied, electrified to know a guy what takes his time.

Express”, primul single de pe album, e, prin versuri, o definiţie a traseului lui Ali până a ajuns în The Burlesque Lounge. Piesa se îndepărtează uşor de jazz-ul de până acum, mergând spre o direcţie pop. Vocea Christinei, cum altfel, străluceşte. 😀 It’s a passion, an emotion, it’s a fashion, Burlesque.
It will move you, going through you, so do what I do, Burlesque.

Cher nu-şi ţine însă gura închisă. ”You haven’t seen the last of me” e o baladă frumoasă, de remarcat din nou vocea foarte interesantă a lui Cher, un timbru foarte grav care poate însă să ţină note destul, destul de înalte. Un minus al piesei este acela că sună deja destul de out-dated, s-au mai făcut 300 de piese gen ”o să mă întorc şi vedeţi voi pe dracu’.” Dar melodia e bună. 😀

Dacă Cher vine cu o baladă, Christina de ce nu ar face-o? ”Bound To You” e sublimămirificăextraordinară. O melodie aşadar superbă, scrisă în colaborare cu Sia, melodie ce-o ridică pe Christina şi mai mult în urechile şi-n inima mea. O piesă ale cărei versuri descriu practic prima iubire, teama ce vine odată cu aceasta, teama de a nu o pierde. Superb. ”I have entrusted and boy, I believe in us, I am terrified to love for the first time.

Show me how you burlesque”, a 9-a piesă de pe album, a scăpat pe net cam acum… un an, lăsând practic o primă impresie despre ce avea să asculte fiecare fan cu ocazia soundtrackului Burlesque. Foarte… ispititoare piesa. Aguilera străluceşte din nou pe un fond taaare catchy. ”So get your ass up, show me how you burlesque!

În fine, ultima melodie, ”The Beautiful People”, are ca sample melodia cu aceeaşi nume a lui Marilyn Manson. Aşadar, pe track auzim o combinaţie de chitară zgomotoasă pe strofă, acelaşi jazzy feeling pe pre-refren, refrenul mergând spre pop. A, da, chitară plus Aguilera = love! Pentru fanii ”Fighter”, unde Christina se foloseşte de chitară, ”The Beautiful People” constituie speranţa la mai multe piese de gen.

După 10 piese, 30 de minute, oricine poate spune că a călătorit în timp alături de una dintre cele mai bune voci actuale. Iar cine se declară dezamăgit, well, nu-şi poate cere banii înapoi, deoarece Christina Aguilera şi Cher şi-au făcut pe deplin datoria, oferind ascultătorilor o combinaţie de jazz şi pop pe care cu greu o vor uita. Cât despre mine, un biet fan al Christinei, albumul ăsta o să stea sus în clasamentul meu propriu şi personal al albumelor anului. 😀

Click pe titlurile de mai jos pentru a asculta piesele.

Something’s Got A Hold On Me – 10/10.
Welcome to Burlesque – 9/10.
Tough Lover – 10/10.
But I’m A Good Girl – 10/10.
A Guy What Takes His Time – 9/10.
Express – 10/10.
You Haven’t Seen The Last Of Me – 8/10.
Bound To You – 10/10.
Show Me How You Burlesque – 10/10.
The Beautiful People – 10/10.Overall – 10/10. 

CLICK PENTRU DOWNLOAD.

Rihanna – Loud. Recenzie.


Personal, mi-a plăcut tot Image and video hosting by TinyPic timpul de Rihanna. I-am ascultat piesele cu plăcere din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, şi indiferent de ce muzică ascultă fiecare, tre’ admis că ”Umbrella”, ”Rude Boy”, ”Don’t Stop The Music” şi altele au devenit deja clasice în muzica pop.

Pe lângă muzică, ceea ce mai îmi place la Rihanna e faptul că îi pasă de fani. Lansează single-uri fără oprire, care pe deasupra au şi un succes nebun, o rată de un album la mai puţin de 20 de luni, clipuri adiacente single-urilor, şi turnee de promovare. A luat Rihanna pauză după incidentul cu Chris Brown? Nu, s-a încuiat în studio şi a creat ”Rated R”, care este în opinia mea cel mai bun album al ei. Dark, piese foarte mişto, cu care se identifică în primul rând Rihanna, după care şi noi, restul muritorilor.

Însă suntem aici să vorbim despre ”Loud”, al 5-lea album de studio al solistei din Barbados, un album al cărui titlu indică chestii gen zgomot, dar, la o primă ascultare, o să descoperim, dezamăgiţi sau nu, că nu-i un album atât de zgomotos. Albumul intră tare, într-adevăr, cu S&M (Sadism&Masochism, pentru necunoscători, minţi inocente etc.). Aşadar, piesa e o ”odă” dedicată practicilor… dureroase. Rihanna ne dezvăluie pe un beat foarte mişto cum ”sticks and stones may break my bones, but chains and whips excite me.” Melodia sună foarte bine, părerea mea, dar aş fi plasat-o în altă parte în tracklist.

A 2-a piesă, ”What’s My Name”, duet cu Drake, a tot fost preaslăvită pe blog pe-aici, dar mă repet, e genialăextraordinarămirificăperfectă ETC.

Cheers (Drink to That)” foloseşte ca sample piesa ”I’m with you”, a lui Avril Lavigne. Melodia e simpatică, un omagiu adus weekendului, refrenul e puţin ciudat cu schelăielile lui Avril pe fundal, Rihanna sună uşor plictisită, dar poate asta-i şi ideea piesei, weekend-relaxare. Cheers to the freakin’ weekend, I drink to that, yeah yeah.

Fading” e singura piesă slabă de pe album, părerea mea. E o piesă r&b şi atât, parc-am mai auzit-o de 300 de ori şi la alte cântăreţe, numa’ la Rihanna de vreo 200. Can’t you see that you’re fading?

La rând vine primul single oficial de pe album, ”Only Girl (In The World)”. Mişto de tot melodia. Vocal, Rihanna stă bine de tot pe situaţie, beatul e mişto, ce mai încolo şi-ncoace, un prim single de toată frumuseţea.

California King Bed” e prima baladă de pe album. Iubire pierdută, confuză, chitară, o piesă pe care o descriu ca fiind intimă, destul de tristă, oh well, nu-mi trebuie acum. O piesă frumoasă.

Man Down” ne arată o nouă faţă a Rihannei, faţa ”goingbacktobasicsbitches”. Aşadar, ”Man Down” e o piesă reggae(?) cred, sună foarte tropical, Rihanna are un accent genial pe melodia asta, pe care ne povesteşte cum a omorât un biet bărbat. ”cause I didn’t mean to hurt him, could’ve been somebody’s son, and I took his heart when I pulled out that gun”. Genială. 😀

Raining Men”, duet cu reapăra-în-ascensiune Nicki Minaj, e… simpatică în sensul că îmi aduce aminte de ”Diva” a lui Beyonce. Am I the only one? Un minus al piesei e partea lui Minaj, Minaj care de obicei îmi place (vezi ”Woohoo” a Aguilerei, sau ”Monster” a lui Kanye), aici sună slab, blah. N-ar fi trebuit să fie.

Complicated” e poate piesa mea preferată de pe album. Domşoara Rihanna îşi intreabă gagiu’ pe şleau de ce e al aşa complicat al dracu’. Ascult piesa cu plăcere, pentru că şi aici Rihanna sună foarte bine.

De ce spun că virgulă ”Complicated” e poate piesa mea preferată de pe album? Pentru că după ea vine ”Skin”, o piesă absolut… UGH. 5 minute de… nici nu ştiu, e genială melodia. Mişto de tot. No heals, no shirt, no skirt, all I’m in is just skin. Just put your skin baby on my skin, no jeans, take ‘em off, all I’m is just skin, come on baby all I wanna see you in is your skin. PLUS că pe la minutu’ 3 porneşte o chitară care e atât de UGH, incredibil.

Albumul se încheie cu Love The Way You Lie (Part II), duet cu Eminem, însă de data asta Rihanna preia ”conducerea”. O piesă frumoasă, ceva mai soft decât prima parte, a lui Eminem. Mă face să mă gândesc, clar, la relaţia Rihannei cu Chris, relaţie care ştim cu toţii cum s-a încheiat.

Well, gata şi cu opiniile mele legate de ”Loud”. ”Loud” care pus şi ascultat în playlist track după track ar putea lăsa ascultătorul un pic confuz cu privire la ce mesaj intenţionează Rihanna să transmită prin albumul acesta, deoarece găseşti de toate pe el şi pare că nimic nu se leagă. Dar, de-asculţi trackurile individual, pe fiecare de câteva ori aşa, o să descoperi că Rihanna nu a greşit cu aproape nimic pe albumul ăsta.

S&M: 9/10.
What’s My Name (feat. Drake): 10/10.
Cheers (Drink to That): 8/10.
Fading: 7/10.
Only Girl (In The World): 9/10.
California King Bed: 9/10.
Man Down: 10/10.
Raining Men: 8/10.
Complicated: 10/10.
Skin: 10/10.
LTWYL 2: 9/10.Overall 9/10. 

 

Mai jos puteţi asculta piesele. 😀

S&M.
What’s My Name (feat. Drake).
Cheers.
Fading.
Only Girl (In the World).
California King Bed.
Man Down.
Raining Men (feat. Nicki Minaj)
Complicated.
Skin.
Love The Way You Lie (Part II) (feat. Eminem).

*DOWNLOAD LINK.

Recenzie: Shakira – Sale el Sol


Image and video hosting by TinyPic

Dacă anul trecut Shakira făcea un pas către dance-pop, prin albumul ”She Wolf” (click pentru recenzie. :D), în 2010 Shakira revine cumva la origini, prin cel de-al şaptelea album de studio, ”Sale el Sol”, despre care Shakira declară că reprezintă un ”amestec al celor 20 de ani de carieră.”

And damn, the girl is right!

Albumul începe uşor, cu o baladă ce-aduce aminte de Shakira de acum mulţi ani, atât instrumental cât şi din punct de vedere al versurilor. ”Sale el Sol” e o baladă matură aş spune, optimistă (”cuando menos piensas sale el sol”), dreamy. Not for long though, ‘cause…

”Loca, cu Dizzee Rascal, de altfel primul single de pe album, ne-o aduce pe Shakira-cea-capabilă să facă o piesă latino-dance de milioane. Dance or die, ne spune ea în primul vers, iar Dizzee Rascal pune paie pe foc în partea lui de rap. O piesă nebună, nebună de tot. Albumul mai are şi o versiune în spaniolă a piesei, în duet cu El Cata, care mă lasă puţin rece. And I’m crazy, but you like it, loca loca loca…

”Antes de las seis” e o baladă de-a dreptul tristă, şi are şi ceva pian pe fundal. O piesă frumoasă, melancolică, aşa ca pentru zile ploioase. Si desde el dia en que no estas, vi la noche llegar mucho antes de las seis… NOT FOR LONG THOUGH!

Pentru că vine ”Gordita”, colaborare cu Calle 13, rapper puertorican, and it sounds like fuckin’ FIRE. It’s FIRE! It BURNS! Reggaeton, ce-o fi asta, sună extraordinar, şi cred că ar putea fi marele hit al albumului la nivel mondial. Yo soy el jefe, y yo la secretaria, deje que te saque el lado de ordinaria (…) Si yo soy criminal, tu eres la delincuente, vamos a tirar-nos los dos del mismo puente (…) ESTO A TI TE VA A CALENTAR.

”Addicted to you” e o piesă scurtă, feel-good type. E prima piesă care nu aduce nimic extraordinar pentru album, spanglish, şi deşi e scurtă, după cum am spus, pare eternă. Cel puţin pentru mine. Maybe it’s a grower.

”Lo que mas” e cea mai frumoasă piesă de pe album, sublimă, extraordinară, genială. Pian plus Shakira plus versuri frumoase = LOVE. Extraordinară. Que soy una mujer en el mundo, que hizo todo lo que pudo, no te olvides ni un segundo.

”Mariposas” it’s a cute love song. Reminescenţă a Shakirei de demult. La fel, nu mi se pare ceva special, însă e tolerabilă. 😀

”Rabiosa” e un duet cu Pitbull (cine nu-l ştie pe Pitbull?!). Are potenţialul unui hit, însă Gordita e mult mai mişto, plus că personal nu-s mare fan Pitbull. Meh. 😀 Dance, dance, shake, shake.

”Devocion” kicks asses. Instrumental, cât şi liric, foarte mişto, intens, blând, e o piesă care le are pe toate.

”Islands” e piesa pe care Shakira experimentează sunete noi, şi din fericire n-o face rău. ”Islands” este un cover după The xx, una dintre formaţiile mele preferate, şi dacă ascult coverul Shakirei de măcar două ori consecutiv, înseamnă că-s mândru de columbiancă. 😀

”Tu Boca” e genială. Rock music through Shakira’s veins. Rock, rock along this track. Deşi instrumentalul e nebun, zgomotos, versurile-s cam în antiteză aşa. Eres una cosa, irresistible, y tu boca mi adiccion… Excitando. Tu boca, no sabe, cosa que toca, cosa que arde.

În continuare ar fi versiunea în spaniolă a ”Loca”, versiunea în spaniolă a piesei ”Rabiosa”, şi două remixuri pentru mega-hitul Waka-Waka, remixuri care surprinzător (nu-mi place Waka-Waka deloc), fac piesa tolerabilă. Chiar mişto.

Sale el Sol – 4/5.
Loca – 5/5.
Antes de las Seis – 5/5.
Gordita – 5/5.
Addicted to You – 3/5.
Lo Que Mas – 5/5.
Mariposas – 3/5.
Rabiosa – 3/5.
Devocion – 5/5.
Islands – 4/5.
Tu Boca – 5/5.

Însă pentru un album care-şi propune să fie amestecul a 20 de ani de carieră, la naiba, 5/5, pentru că ai de toate pe el.

Mai jos aveţi piesele. Click pe titluri ca să ascultaţi. 😀

Sale el Sol.
Loca (feat. Dizzee Rascal).
Antes de las Seis.
Gordita.
Addicted to you.
Lo que mas.
Mariposas.
Rabiosa.
Devocion.
Islands.
Tu boca.

Enjoy. Shit’s good. 😀

Bionic. Take it supersonic.


Image and video hosting by TinyPic

Au trecut 4 ani de la ultimul album al Christinei Aguilera, ”Back to Basics”, tribut adus anilor ’30-’40, timp în care nu s-au mai auzit multe despre cea supra-numită ”The Voice of our generation”. S-a căsătorit, a avut şi un copil, deci pauza a fost justificată. Aguilera declara însă, în timpul turneului său de promovare pentru ”Back to Basics”, că are de gând ca următorul ei album, al 4-lea, să fie unul orientat spre muzica electronică, ”short and sexy”. Dar, cum socoteala de-acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg, Aguilera a devenit mai întâi mamă, ca mai apoi, după vreo 3-4 ani, să revină, ”Stronger Than Ever”, după cum este şi numită una din piesele de pe acest nou album.

Acest nou album intitulat ”Bionic”, care a fost deja lansat în câteva ţări europene, urmând să-şi facă apariţia în State pe 8 iunie. De ce ”Bionic” ? Aguilera spune că experienţa sarcinii a făcut-o să îşi lărgească practic orizonturile, lucru care se va reflecta de altfel în album. De altfel, aceste orizonturi se reflectă şi în colaboratorii pentru album. Christina a ales să lucreze cu oameni de la Tricky Stewart, cunoscut ca omul din spatele ”Umbrella” (Rihanna) ”Touch my body (Mariah Carey), până la Sia Furler, pentru partea… umană a albumului.

Coperta o vedeţi alăturat. Nu este prea greu de… ”descifrat”. Astfel, ”Bionic” are două ”jumătăţi”. O jumătate robotică, rece, şi o altă jumătate umană. Personal, coperta mi se pare genială. 😀

Buun. Şi intrăm în album cu prima piesă din cele 23 (văd că nu s-a ţinut de cuvânt Aguilera când a declarat că vrea un disc scurt). ”Bionic” este piesa care ne pune practic în temă cu ce se va întâmpla pe parcurs, ”Gonna get with my electronic, supersonic rocket”. O piesă electro, care ne obişnuieşte totodată cu narcisismul solistei, pe care îl vom mai întâlni pe parcurs (”Many times imitated, not duplicated, can’t be replaced”). Da’ dacă are dreptate femeia, ce să-i faci.

1. Bionic.

Albumul continuă cu ”Not Myself Tonight”, lead single-ul albumului. Un electro-pop pur, şi parc-am mai auzit melodii electro-pop în ultima vreme cu nemiluita. Însă ”Not Myself Tonight” iese în evidenţă prin vocea Christinei, care nu se teme să iasă la iveală în ciuda, să spunem, banalităţii tonalităţilor vocale ale celorlalte soliste care se afirmă pe scena electropop (vezi GaGa sau domnişoara aia, Kesha). Cu toate că piesa sună foarte bine, aceasta nu a prins prea tare la public, debutând pe un #23 în Billboard Hot 100, după care-a coborât cam pe #46. Personal, pun asta pe seama lipsei de promovare a Christinei; piesa a fost interpretată live o singură dată, la Oprah în emisiune. Anyway, ”Not Myself Tonight” are parte şi de un videoclip, tribut adus Madonnei, după cum declară Christina însăşi.

2. Not Myself Tonight

Piesa 3, ”Woohoo”, este un featuring cu Nicki Minaj, şi este una al dracului de kinky. ”All the boys think it’s cake when they taste my… woohoo, you don’t even need a plate, just your face, ha.” Melodia sună tare bine, îmi place şi partea domnişoarei Minaj, deşi nu mă împac prea bine cu genul ei muzical. Eh, woohoo.

3. Woohoo (feat. Nicki Minaj)

”Elastic Love”, piesa 4, vine cu ceva mai diferit faţă de predecesoarele ei de pe album, şi nu numai, anume: Aguilera nu îşi pune în valoare vocea precum obişnuieşte. ”Elastic Love”, colaborare cu M.I.A., sună tare jucăuş, cel puţin mie îmi sună ca şi cum 9181 de baloane s-ar sparge simultan timp de 4 minute. Tare-aş vrea ca ”Elastic Love” să fie aleasă ca următorul single. Such a spastic love.

4. Elastic Love

”Desnudate” este, şi nu greşesc, cea mai mm, hai să spun senzuală piesă de pe album. Ca şi ”Woohoo”, ”Desnudate” are puternice tente p0rn: ”Whisper all your fetishes inside my ear (…) Quitate la ropa!”. Mă gândesc eu aşa că ar prinde tare bine piesa lansată în ţările vorbitoare de spaniolă/portugheză, pentru că oricum piesa prinde bine oricui. E printre punctele tari ale albumului. Da, foarte tari. ”Ah, quitate, ah, la ropa.”

5. Desnudate

Trecem şi de un mic intro, ”Love & Glamour”, în care Aguilera închină o odă modei, însă, personal, nu mă interesează.

6. Love & Glamour (Intro)

După ”Love & Glamour”, vine ”Glam”. A 7-a piesă a călătoriei ”bionice” impuse de Aguilera continuă, cum altfel, decât electronic. Pe ”Glam” nu se întâmplă mare lucru până pe la 1:57, când Aguilera începe să cânte. Nu că n-ar fi cântat şi pân-atunci, dar acum chiar cântă, ştiţi voi. ”Glam” e o piesă drăguţă, dar care nu prea convinge.

7. Glam

Şi pac pac, ”Prima Donna” la atac, nu face altceva decât să continue ritmul impus de ”Desnudate”. E o piesă de club, da’ nu de orice club, ci de club din ăla… pretenţios. Aguilera cântă cum ştie ea mai bine, urlând din toţi rărunchi: ”I’m a prima donna, I can rule the world”. Oh, you rule the world, hun.

8. Prima Donna

Cine nu setează ”Morning Dessert” ca alarmă, e prea fraier. Cum eu nu sunt, melodia asta mă trezeşte aşa… plăcut, mă gâdilă, se joacă cu mine. Păcat că se joacă la 5 dimineaţa, oră la care nu insist s-o aud, însă asta e partea a 2-a. ”Morning Dessert” sună clar mai liniştit decât ce-am auzit până acum, reprezentând practic trecerea de la partea happy happy joy joy a albumului, la partea ”I’m Christina and you’re gonna hear me!”. ”Time to get ready for work…”

9. Morning Dessert

”Sex for Breakfast” amână puţintel (mai mult, 5 minute), trecerea asta. Piesa este o odă adusă sexului în loc de mic dejun, ”Won’t let you sleep, you gotta satisfy my needs”. Ceva r&b, smooth, fin, iar de ai chef şi răbdare, poţi asculta până la capăt. Dacă nu, dai skip, şi ajungi la…

10. Sex for Breakfast

”Lift Me Up”. Asta este piesa care mi-a readus-o pe Christina în ochi, fiind interpretată pentru prima dată în cadrul galei ”Hope for Haiti”, şi intepretată, cum altfel, magistral, pe fundal auzindu-se un pian. Scrisă de Linda Perry, cu care Christina a colaborat şi pentru ”Beautiful”, şi altele, varianta de album a piesei sună ceva mai electro-oriented, însă vocea Aguilerei se aude la fel ca atunci, ca în cadrul galei. Este o piesă emoţionantă, o piesă orgasmică, o piesă up-lifting. Este Christina Aguilera.

11. Lift Me Up

Un nou intro, ”My Heart”, în care-l auzim pe Jordan, soţul Christinei, având un mic dialog cu Max, fiul acestora. E tare drăguţ.

[Jordan:] Yeah, show me how you sing like mommy
[Max:] Ha-ha
Mamaaa!

12. My Heart (Intro)

”All I Need”, una din piesele pe care Sia a pus degetele, e numai bună de ascultat iarna, lângă şemineu, şi mai bine dac-ai vreun copil pe lângă tine, pentru că piesa este dedicată lui Max, băieţelul Christinei, în vârstă de 2 ani şi jumătate. Vocea Christinei nu e prea insistentă nici de data asta, şi bine face. Spuneam ceva de iarnă şi de şemineu, însă acum e vară, aşa că nu zăbovesc prea mult pe ”All I Need” scriind recenzia asta.

13. All I Need

”I Am e punctul tare al albumului, părerea mea sinceră. E piesa care descrie atât de bine pe fiecare dintre noi, piesa liniştită pe care o poţi asculta oricând, simţind că vorbeşte despre tine, transmiţând starea de bine, de calm. De regulă când îmi place ceva foarte mult nu prea mă pricep la descrieri, şi-acum se întâmplă şi-acum. Superb. ”I am opening up to you (…) it’s not that I’m needy, I need you to see me. (…) Now I stand before you with my heart in my hands, I’m asking you to take me just the way that I am.”

14. I Am

”You Lost Me” = Speechless. Vocea Christinei străluceşte din nou. ”You Lost Me” e balada pe care-o asculţi când ştii că se termină, când regreţi, când vrei să-ţi smulgi părul din cap, când ai chef să bâzâi fără să te vadă nimeni. ”And we had magic, and this is tragic, you couldn’t keep your hands to yourself”.

15. You Lost Me

Şi dac-ar fi fost după mine, albumul ar fi putut continua până la sfârşit cu balade, ori s-ar fi putut termina. ”I Hate Boys” e poate cea mai happy happy joy joy piesă de pe ”Bionic”, mesajul ei fiind destul de clar încă din titlu. Părerea mea… cam bruscă trecerea de la ”You Lost Me” la ”I Hate Boys”, dar piesa e destul de… funny, şi scurtă din fericire. ”All men are dogs!”.

16. I Hate Boys

”My Girls” vine cu-al doilea duet al albumului, feat. Peaches. Încă o piesă dance, odă adusă fetelor, lalala blablabla, nu mă captivează. ”My girls, we’re running that show”. Iar tipa asta, Peaches, sună cam aiurea. ”My girls, we’re stronger than one”. :rofl:

17. My Girls (feat. Peaches)

Ediţia regulară a albumului se termină cu ”Vanity”, atât de self-centered. Când am ascultat-o prima oară… m-am gândit: ”Ce căcâtzu mai e şi ăsta?!?!”, da’ vai ce prinde. Miroase atât de tare şi de urât, că parcă l-ai mirosi şi prima oară şi-a doua şi tooot aşa. E o piesă fun, de numa’. ”And now I take myself to be my lawfully weeded bitch!”, ”Everyday I see myself, I love me even more, ain’t nobody catching me, I’m the best for sure”, ”V is for vanity, thank you Mom and Daddy, ‘cause I turn myself on”, iar finalul piesei haha:

And the legacy lives on
Going strong

Let us not forget
Who owns the throne?

[Max:] You do mommy!

18. Vanity

Bun, şi s-a terminat cu ediţia regulară, însă nu s-a terminat de tot. Mai avem 5 track-uri de pe ediţia Deluxe a albumului, track-uri care merită fiecare leu în plus. ”Monday Morning” e simplă şi cu mesaj: ”Hey, forget about your monday morning, we are never gonna be that boring!” Pop, calm, 80s.

19. Monday Morning

”Bobblehead” e cea mai amuzantă piesă ever. ”Why, oh why pretend, I know you’ve got a brain, why won’t you use it?”, ”You’re a nightmare on Elm street, got everybody scared”, ”But we’re like, like what, what, I don’t get it… REALLY?!?!”

20. Bobblehead

Şi vine ”Birds of Prey”, colaborare cu Ladytron, electronică în puterea cuvântului. Se zvonea la un moment dat că în spatele campaniei iamamiwhoami stă Christina. Ei, cu piesa asta uşor tristuţă, nimeni n-ar avea vreun dubiu că e adevărată treaba cu iamamiwhoami. ”Birds of Prey” reuşeşte să iasă din dimensiunea impusă de album, îndreptându-se chiar cu totul spre alte orizonturi, mai hm, hipsterice, pretenţioase.

21. Birds of Prey

”Stronger Than Ever” ne rerererereconfirmă calităţile vocale ale Christinei. O piesă puternică, şi cum spuneam mai sus că atunci când îmi place foarte mult ceva nu mă pricep la descrieri, aici sunt praf. Mă, nu înţeleg de ce nu-i pe album, ci doar pe ediţia deluxe… adică melodia asta e atât de mişto, nu ştiu, n-am cuvinte. Şi nu-i prima dată. ”Tired of walking on eggshells, so terrified to fail, and in order to please you, I’ve abandoned myself.”

22. Stronger Than Ever

”I Am (Stripped)” e varianta acustică a ”I Am”. Ei, bine, ăsteia îi stă bine aici, ci nu pe ediţia regulată, pentru că sună cam la fel cu ”I Am”. Ar fi fost total de umplutură. Still beautiful.

23. I Am (Stripped)

Şi mai e un iTunes bonus track: ”Little Dreamer”, scris şi produs tot de Ladytron. ”Little Dreamer” e probabil cea mai sweet piesă ever, hehe, deşi versurile-s cam tristuţe aşa. Pe mine mă binedispun… totuşi.

Now I lay you down to sleep
I pray we’ll meet inside my dreams
If I should go before I wake
I pray our souls will join again

24. Little Dreamer

Şi-aşa se încheie ”Bionic”. Un disc electro. Un disc pop. Un disc R&B. Un disc care are de toate, pentru toţi. În fiecare din cele 23 de melodii găseşti o stare, un vers, un refren, dar mai ales o voce care nu are cum să nu te lase plat. The one and only… Christina Aguilera!

P.S.: Sub descrierile fiecărei piese sunt linkuri de trilulilu.
10/10.