Recenzie album: Beyoncé – Beyoncé


De câteva săptămâni încoace mă tot bate gândul de a scrie o recenzie pentru BEYONCÉ, cel de-al deja al cincilea album de studio al lui Beyoncé Knowles şi, pe cât de multe idei îmi adun în cap, pe atât de multe alte detalii par să omit. Mâhnit, mă dau cumva bătut, motivul fiind simplu, Knowles a creat un album imens cap-coadă, şi iată-mă, un muritor de rând, încercând să disec ce şi cum.

https://i1.wp.com/www.ripitup.com.au/images/uploads/cd-reviews/2014/Jan/beyonce-self-titled-album-cover.jpg

Ce? Răspunsul la această primă întrebare e simplu – BEYONCÉ, albumul numărul 5 din cariera lui Knowles. Povestea premergătoare lansării acestui material discografic e cel puţin interesantă. Beyoncé venea după un relativ eşec comercial al sub-apreciatului album 4, ce reuşea să vândă aproximativ 3 milioane de exemplare la nivel global, fără un hit extraordinar. După o sarcină controversată, a urmat mini-concertul solistei din cadrul pauzei NFL 2013, un eveniment urmărit de mai bine de 100 de milioane de americani. Întreaga suflare amatoare şi iubitoare de muzică pop aştepta o nouă piesă marca Knowles piesă care, din păcate… sau nu, nu a apărut. Concertul a beneficiat totuşi de recenzii extrem de pozitive, aducându-l din nou pe King B într-o lumină favorabilă. Pentru că, trebuie menţionat, Knowles e cel mai bun performer al generaţiei noastre – voce live, coreografie simultan, ambele executate aproape fără de cusur. În fine, au mai urmat câteva spoturi publicitare, pentru H&M şi Pepsi, pe fundalul cărora am putut asculta câte puţin din două noi piese, Standing On The Sun şi Grown Woman, niciuna însă lansată oficial ca single. Bummer. Pauza prelungită a lui Knowles părea motivată şi de mega-turneul Mrs Carter Show World Tour, turneu ce la vremea respectivă promova albumul 4. Deşi albumul merita un turneu propriu, mulţi s-au întrebat de ce atât de târziu, şi care ar mai fi fost rostul…

Cum? A 2-a întrebare de la sfârşitul primului paragraf are un răspuns aproape la fel de scurt – din senin. Mi-aduc aminte dimineaţa în care, după o noapte aproape albă, am verificat Facebook-ul ca să văd, cu stupoare, că Beyoncé a lansat pe nepusă masă un nou album -14 piese-, trimiţându-l direct pe iTunes, fără vreun fel de promovare şi nu singur, ci însoţit de 17 videoclipuri. Strategia a luat prin surprindere pe toată lumea, pentru că metoda asta de a lansa un album e destul de riscantă, în special pentru un artist de talia lui Beyoncé. Şi iată-mă în patul prietenei mele, departe de casă, cu un curs la care trebuia să asist într-o oră, şi fără acces la un link către album… Da, toate detaliile astea merită amintite pentru că îmi sunt mult prea bine întipărite în minte.

Ajuns acasă, am downloadat instant tot ce se putea downloada. Şi iată-mă ascultând prima piesă, Pretty Hurts. Despre Pretty Hurts vă pot spune că este un număr pop by the standards, şi iniţial nu am fost prea impresionat. Vocea lui Beyoncé loveşte înalt şi loveşte unde trebuie, însă mesajul de self-acceptance promovat a fost cumva poate folosit prea tare în ultima perioadă. Da, dar după nenumărate ascultări, Pretty a reuşit să mă prindă şi să nu prea mai îmi dea drumul. Scrisă în colaborare cu Sia Furler, Pretty Hurts trebuie ascultată şi simţită dacă vreţi simultan cu videoclipul aferent piesei – totul capătă mai mult sens iar clipul e printre cele mai bune din cele 17. Puncte în plus primeşte şi foarte inspirata secvenţă de final a piesei …

When you’re alone all by yourself

And you’re lying in your bed

Reflection stares right into you

Are you happy with yourself? 

You stripped away the masquerade

The illusion has been shed

Are you happy with yourself?

Are you happy with yourself?

Urmează ceea ce mi s-a părut într-o primă audiţie un moment ciudăţel, şi anume Ghost / Haunted. Ghost e un intro pe cât de minimalist posibil, pe atât de cuprinzător şi de glorios întrucât reuşeşte, pe parcursul a două minute, să înglobeze viziunea lui Knowles cu privire la industria muzicală şi dedesubturile acesteia – I don’t trust these record labels I’m touring… Rămân uimit la prima ascultare, până când are loc primul beat drop şi încep să simt într-un fel răceala (so to speak) debordată de Ghost, doar pentru ca Haunted să vină… şi în ce fel. Haunted reprezintă, fără doar şi poate, momentul meu muzical preferat din 2013. Tonul lui Beyoncé e folosit la capacitate maximă pe câteva note repetitive de pian pe fundal, iar versurile fac referire la o poveste de dragoste ce pare a nu fi avut un happy ending – I know if I’m haunting you, you must be haunting me… Dacă până acum dădeam uşor din cap ascultând, ceea ce urmează de la minutul 4 încolo… bliss. Partea de producţie palpită cumva sub vocea lui Beyoncéşi versurile rugătoare, iar clipul… clipul dă piesei un înţeles şi mai puternic. Mi-era clar, după secvenţa Ghost / Haunted, că acest album mă va surprinde foarte, foarte plăcut.

Urmează Drunk In Love, primul single promovat de pe album. O colaborare cu Jay Z ce vine ca o completare a acum treimii Crazy In Love / Deja Vu, Drunk In Love pare a avea un singur scop, şi anume acela de a reuşi să devină hitul albumului – fapt de altfel reuşit. Beat-ul nu are cum să nu îţi rămână în cap după prima ascultare, e greu să nu dansezi cumva, iar anumite pasaje – Surfboard, în special, au devenit deja cultural relevante pentru actuala generaţie. Clipul piesei nu aduce ceva extraordinar, în afară de Beyoncé, care arată într-un mare fel, şi al său soţ, care arată… şi el cumva. Ne întâlnim după Drunk In Love cu Blow, un număr ce nu m-a încălzit prea tare iniţial recunosc, însă după câteva ascultări, am reuşit să îl tolerez şi apreciez pentru ceea ce e, o piesă cu o linie funk frumuşică, ce se transformă cumva sub influenţa producţiei lui Timbaland în a 2-a sa jumătate. Turn that cherry out!

No Angel o readuce pe Beyoncé într-o zonă experimentală ca producţie cât şi vocal, strofele fiind cântate într-un mod abordat rar de solistă. Versurile fac trimitere la faptul că nici ea, nici el nu sunt de fapt îngeri, dar că ea măcar încearcă şi vrea să facă lucrurile să meargă. Punctul culminant al piesei are loc la 1:33, când totul se duce undeva sus – producţie şi vocal, acesta fiind unul dintre cele mai faine momente ale albumului. Piesa 6. PARTITION, şi da, o scriu cu majuscule. Partition are, ca şi Haunted, un frumuşel şi drăguţ intro, Yonce. Pe Yonce, Beyoncé ne setează cumva atmosfera pentru ceea ce va să vină. Yonce all on his mouth like liquor, repetă obsesiv Knowles, cu un beat ce te face să baţi cumva din picior şi să aştepţi. Aştepţi… Are you happy to be in Paris? PARTITION. 3 minute în care Beyoncé se asigură să ne aducă aminte, dacă Drunk In Love nu fusese destul de convingătoare, de cât de mult sex-appeal se află în vocea şi maniera sa de intepretare, iar producţia e de-a dreptul slutty, la modul la care doar dansând pe piesă… simţi cumva că eşti acolo, în lumea lui Knowles, cerând şoferului să ascundă cumva faptul că Yonce went down on her knees. Partition reprezintă cel mai îndrăzneţ, ca lirică, punct al albumului. Well fucking done.

Jealous, următoarea piesă, ar merge mai degrabă ca o continuare pentru No Angel sau, dacă Bey a dorit un moment de respiro după Partition ei bine, ăsta e Jealous. O piesă scurtă şi bine intenţionată pe care Bey îşi recunoaşte gelozia şi faptul că nu o mai poate ţine aşa. Totul pare domol pe Jealous, însă asta face şi piesa să funcţioneze de minune, short, effective and sweet. Ajungem la Rocket… Rocket e singura piesă de pe album pe care aş şterge-o cumva, dar nu mă îndur, în speranţa că poate într-o bună zi mă va prinde şi pe mine. Un număr slow ce aduce aminte de zilele Dangerously In Love ale lui Knowles, 6 minute în care solista ne introduce cu explicitul Let me sit this ass on ya… Hm. Rocket e slow sex, şi sunt convins că mulţi copii au fost deja concepuţi având melodia pe fundal.

Ne întâlnim în continuare cu Mine, o colaborare cu Drake şi una din piesele mele preferate de pe album. Mine reprezintă într-un fel o oglindă către lumea post-partum a lui Knowles, o lume din care depresia şi îndoiala au făcut pe deplin parte. Beneficiind de un beat împrumutat cumva de pe albumele lui Drake, Beyoncé îşi cântă suferinţele şi doleanţele, iar tot ce vrea e ca el să nu mai facă lucruri mari din lucruri mici, şi să fie permanent al ei. A 2-a jumătate a piesei e predominant a lui Drake, care la rându-i îşi promite dragostea şi afecţiunea către ea. Repet, una din piesele mele preferate.

XO e o nouă explozie după deja nenumăratele de până acum. Piesa asta a fost lansată simultan ca single alături de Drunk In Love şi, cumva, nu a reuşit să se impună prea tare în clasamentele de specialitate. Ceea ce nu înţeleg este de ce… Să o luăm cu începutul, strofele sunt cântate într-o manieră impecabilă de Knowles, registrul jos dând o notă aparte producţiei ce lasă totul să respire, urmând ca pe refren… ce refren. MASIV. Refrenul e un amalgam de sentimente pe care sigur cine a fost îndrăgostit le-a simţit până acum. XO face mai mult ca sigur trimitere la Jay, iar dacă piese precum Drunk In Love sau Mine nu ţi-au oferit senzaţia de dragoste necondiţională, XO o va face şi încă în ce fel. In the darkest night hour, I’ll search through the crowd, your face is all that I see, I give you everything, baby turn the lights out…

***Flawless urmează. Mi-aduc aminte şi prima ascultare când, încercând să mă pun pe picioare după XO, am dat de Flawless. Pentru cine a urmărit activitatea lui Beyoncé, ştiţi că pe la începutul anului pe contul ei de Soundcloud a fost uploadată piesa Bow Down / I Been On, iar Flawless foloseşte prima jumătate, Bow Down, aducând ca element de noutate un scurt speech al feministei Chimamanda Ngozi Adiche…. Ce urmează după speech… oh boy. You wake up, FLAWLESS. Post up, FLAWLESS. Pentru mine cel puţin e cel mai fierce moment din întreaga carieră a lui Bey, şi au fost oricum destule până acum. Beat-ul e nebun de-a dreptul, iar felul în care Knowles te convinge că e într-adevăr lipsită de defecte, flawless, e stelar.

Superpower e o colaborare cu Frank Ocean care, pentru standardele muzicii pop de azi, e foarte bună DAR… pentru alipirea numelor Knowles şi Ocean, ceva nu îmi sună 100% perfect. Pentru că aveam ceva aşteptări iniţial văzând că cei doi au colaborat, iar Frank are câteva melodii absolut geniale, experimentând cu sunete şi versuri în moduri în care puţini artişti contemporani o fac. Ei bine, nu, Superpower e un număr R&B lent, în care dragostea e ridicată pe un altar de pe care se vrea a fi greu de coborât. Drăguţ.

Ultimele două melodii de pe album se leagă una de alta şi se leagă frumos. Heaven e o baladă pe care voluntar mă abţin să o ascult prea des, întrucât e cam prea tristă şi mă duce departe cu gândul. Piesa a fost inspirată de un avort spontan suferit de Knowles înainte de a rămâne însărcinată cu Blue Ivy, iar mesajul e destul de evident încă din titlu. Heaven couldn’t wait for you. De urmărit e şi videoclipul, foarte foarte frumos şi… trist. Vocal, Heaven e un all-time high, ultimele repetări ale versului Heaven couldn’t wait for you fiind sublime. Încheiem periplul prin lumea lui Beyoncé cu piesa Blue, o colaborare cu fiica artistei, Blue Ivy. Blue redă bucuria lui Knowles de a fi mamă, multe alte cântăreţe încercând conceptul ăsta de melodie mai recent (Britney Spears – My Baby, Christina Aguilera – All I Need), însă în timp ce piesa lui Spears are nişte versuri ce te fac să crezi că de fapt blonda îşi urăşte pruncul, iar All I Need te adoarme instant, Blue are o producţie foarte… experimentală pentru ceea ce e de fapt, ceea ce îi aduce multe puncte în plus. Un final foarte bun de album.

Concluziile sunt multe. Beyoncé a lansat un album într-un fel nemaiîntâlnit în sfera muzicii pop, pe neanunţate, fără vreun fel de promo sau un indiciu că o lansare ar urma. Folosind nume mari pe partea de producţie, precum Timbaland sau Justin Timberlake, dar şi anonimi ca Boots, responsabil pentru piesele cu tentă experimentală ale albumului, lansarea surpriză s-a dovedit a fi un răsunător succes aparte: albumul a vândut mai bine de 3 milioane de exemplare în doar 3 luni, criticii au apreciat muzica adusă de Knowles până la stele şi înapoi, iar imaginea artistei de actuală Regină a muzicii pop a căpătat noi valenţe pentru că, într-adevăr, în momentul în care îţi permiţi o astfel de lansare de album ce are un asemenea efect, poţi aştepta două lucruri – succes comercial şi aprecierea atât a criticilor cât şi a fanilor. Beyonce Knowles, doamnelor şi domnilor, le are pe amândouă, din plin.

 

01 Pretty Hurts – 9.3/10 02 Haunted – 10/10 03 Drunk in Love (feat. Jay Z) – 9.1/10 04 Blow – 7.8/10 05 No Angel – 8.6/10 06 Partition – 10/10 07 Jealous – 8.8/10 08 Rocket – 7.0/10 09 Mine (feat. Drake) – 9.6/10 10 XO – 10/10 11 ***Flaweless (feat. Chimamanda Ngozi Adiche) – 10/10 12 Superpower (feat. Frank Ocean) – 7.9/10 13 Heaven – 9.0/10 14 Blue (feat. Blue Ivy) – 9.7/10

9.06

https://i1.wp.com/www.mtv.com/news/photos/b/beyonce_gifs_12132013/bowdown.gif

Christina Aguilera – Lotus (RECENZIE album).


Hello, #littlelegends!

2q21gxx

Ascultand in seara asta cateva melodii de pe cel mai nou album al Christinei Aguilera, ‘Lotus‘, am zis sa-mi rup putin din timp si sa-i scriu totusi o de altfel bine meritata recenzie, zic. Pentru ca de mai bine de o luna de zile, ‘Lotus’ e printre albumele pe care le am in heavy-rotation, hell, e singurul album pe care il am in heavy-rotation (‘Unapologetic’ could never tbh).

De ce? S-o luam totusi cu inceputul. Povestea mea de dragoste cu muzica Christinei a inceput in acest fatidic moment.

https://i1.wp.com/2.bp.blogspot.com/-vSKqSt6_y48/UHAIk9vx3tI/AAAAAAAAAHI/jigugE7r7Bs/s1600/tumblr_mahe14skW41qc2sbu.gif

Ianuarie, 2010. Butonand insistent butoanele TV-ului, am ajuns pe Antena 3, televiziune ce transmitea ‘Live For Haiti‘ – o actiune de binefacere menita sa ajute victimele devastatorului cutremur ce a lovit tara in 2009. Si BAM BAM, se intampla ca Aguilera sa fie live, interpretand ‘Lift Me Up‘, o piesa in prima auditie ce urma sa fie inclusa pe viitorul (atunci) album al artistei, ‘Bionic‘. Stiam la vremea aia ca Aguilera avea una dintre cele mai bune voci de pe planeta, insa nu am fost vreodata curios sa o ascult mai in detaliu + ca treceam printr-o faza alternativa dpdv muzical destul de interesanta la vremea respectiva. REVENIND, am descarcat albumele Christinei, m-am indragostit si re-indragostit de ele, iar Aguilera a devenit artistul meu preferat.

Asa ca nu mica mi-a fost surprinderea in momentul in care, cu surle si trambite, Aguilera a anuntat lansarea unui nou album, ‘LOTUS‘. Christina a vorbit pentru prima oara despre eventualitatea lansarii unui nou album inca de prin 2010, la doar cateva luni dupa minunatul, dar totodata esecul comercial, ‘Bionic’. De la declaratiile de atunci ale Christinei si pana in prezent, s-au intamplat FOARTE multe lucruri in viata acesteia – de la noaptea petrecuta in arest pentru consum excesiv de alcool, pana la esecul de la Superbowl in care Aguilera a gresit versurile imnului american, punandu-si o planeta intreaga in cap, de la castigul generos de kilograme in plus si pana la job-ul de juriu in emisiunea de succes The Voice, Aguilera a reusit sa tina prima pagina a tabloidelor americane pentru toate motivele din lume, mai putin muzica (excluzand aparitia de 30 de secunde pe ‘Moves Like Jagger‘).

Christina Aguilera's AMAs Performance 2012 - Watch Now!

Christina este cunoscuta pentru spiritul destul de incapatanat (‘When people go right, I go left‘), declara ea acum cativa ani, asa ca ‘Lotus’ avea sa fie, dupa spusele artistei, dovada ca in pofida tuturor intamplarilor, Christina cade doar in picioare. Titlul albumului, ‘Lotus’, simbolizeaza floarea imbatabila ce supravietuieste sub cele mai dificile conditii (cat de EEK suna in romana), si, din declaratiile artistei, albumul avea sa fie o revenire la era ‘Stripped‘, celebrul album din 2002 care ne-a dat hituri precum ‘Beautiful‘ sau ‘Dirrty‘. Garantat, dupa aceste declaratii, entuziasmul pentru noul album era cel putin ridicat. Sa trecem deci la treaba.

https://i2.wp.com/www.newjams.net/imageupload/upload/Christina_Aguilera_Lotus1.jpg

Prima lingurita din aceasta noua supa muzicala a Christinei ne-a fost oferita in 23 august cand, pe net, a scapat un demo al piesei ‘Your Body‘. Despre ‘Your Body’ se stiau deja cateva lucruri inca de pe la sfarsitul lui 2011 cand de fapt era programata lansarea piesei, si anume titlul, care pe atunci era ‘Love Your Body‘ (de unde si eronatele deductii conform carora piesa avea sa fie o self-acceptance ballad a la ‘Beautiful’, dedicata acelora are au tot criticat-o pe Christina pentru kilogramele in plus), partea de productie oferita de Max Martin (cunoscut pentru o gramada de hituri, produse inclusiv pentru ‘rivala’ Christinei, Shitney Spears), piesa de club, etc.

Eh, pe 23 august am aflat de fapt ca ‘Your Body’ e orice, in afara de o self-acceptance ballad. ALL I WANNA DO IS FUCK YOUR BODY, canta Christina pe demo-ul piesei cu vocea-i inalta, specifica, pe refren, lasand cu gura cascata multicele persoane, prin natura directa, explicita a versurilor. In fond era poate de asteptat, intotdeauna primele single-uri ale Christinei au socat, mai mult sau mai putin (vezi ‘Dirrty‘ si ‘Not Myself Tonight‘). Revenind la ‘Your Body’, inca mi se pare o piesa pop geniala si, cu toate ca nu a avut succesul scontat de toata lumea (o productie Max Martin care nu intra in top 10 HOT 100 este considerata un esec comercial si aratata cu degetul ani de zile :)) ), putem da vina pe lipsa de promovare a melodiei – Aguilera a cantat-o live o singura data, si nici macar in varianta originala. Un alt element ce face piesa speciala ar fi videoclipul, dupa parerea mea unul, daca nu chiar cel mai bun clip al Christinei de pana acum. Rolul de serial killer meets sex bomb ii vine de minune cantaretei si, daca nu ati mai urmarit clipul pana acum, sunteti invitatii mei.

Lunile au trecut, vestile despre ‘Lotus‘ au inceput sa apara, in fine, albumul este lansat. Ziua in care albumul a scapat pe net a fost un adevarat maraton. Niste fani de prin Brunei parca aveau albumul insa nu voiau sa-l pirateze, fapt ce a condus la muuuulte certuri in mediul online intre fanii Aguilerei si nu numai. M-am distrat copios citind, iar distractia a fost si mai mare in momentul in care ‘Lotus’ a scapat EVENTUAL in forma-i finala, cu 16 piese – 13 pe editia standard, inca 3 pe deluxe version.

Cel mai scurt album de pana acum al Christinei (exceptand ‘Christina Aguilera‘, lansat in 1999), debuteaza cu ‘Lotus Intro‘. Cu toate ca are cuvantul ‘Intro’ in titlu si ma asteptam ca piesa sa fie una scurta, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca e o melodie de sine statatoare – 3 minute si mai bine. Compozitional, ‘Lotus Intro’ e o piesa foooooarte interesanta ce s-ar fi putut foarte bine afla pe experimentul electro al Christinei, ‘Bionic’. Intro-ul nu e doar interesant, ci si destept. Christina isi declara, prin versuri, intentiile cu acest album: ‘And now the lotus rises, we are never dying‘. Cel mai reusit moment al intro-ului este de departe 2:32 – un monolog minunat al Christinei.

To the sky, I rise
Spread my wings, and fly
I leave the past behind
And say goodbye to the scared child inside
I sing for freedom, and for love
I look at my reflection
Embrace the woman I’ve become
The unbreakable lotus in me
I now set free.

Albumul continua intr-o nota optimista (?) cu ‘Army Of Me‘, denumita de Christina si ‘Fighter 2.0’ pentru noua generatie de fani care nu au prins originalul ‘Fighter‘. Desi nimic nu ar putea egala ‘Fighter’ (parerea mea), ‘Army Of Me’ vine destul de aproape de mai sus amintita piesa. Din nou cu versuri destepte, Aguilera ne invita la propria-i revolutie (‘Welcome to my revolution‘), dupa ce a fost ‘broken into pieces, but I gave each piece a name. One of me is WISER, one of me STRONGER, one of me’s a FIGHTER, and we’re gonna rise up.. for every time you’ve wronged me, you’re gonna face an army, army of me‘, canta Aguilera pe refren folosind, din nou, vocea-i caracteristica.

Daca ‘Army Of Me’ nu a fost suficient de optimista, eh iata ca urmeaza ‘RED HOT KINDA LOVE‘, unul din highlight-urile absolute ale albumului. O piesa atat de groovy, funky, whatever, pe care, pe scurt, o ador. Geniala. De fiecare data cand o am in casti.. I can’t help but get my groove on! #shakeit You got that red hot kinda love!

Dupa un asemenea highlight, ajungem si la all time low-ul albumului, ‘Make The World Move‘ (zzzzZZZZZZzzzzz), o colaborare a Christinei cu co-judge-ul de la The Voice, Cee Lo Green. Aveam asteptari mari de la piesa asta – solo Cee Lo e un artist genial, insa.. ugh. Unde mai pui ca cei doi au interpretat live piesa intr-unul din episoadele The Voice si, ca fan al Aguilerei, prefer sa uit ca live-ul ala a existat vreodata.

Cum despre ‘Your Body’ v-am povestit deja mai sus, ne intalnim in calatoria noastra cu ‘Let There Be Love’, o alta productie Max Martin. HM. Din cate am observat, ‘Let There Be Love‘, un club banger foarte fain de altfel ca si club banger, nu ca o piesa a Christinei, a fost foarte bine primita de catre non-fanii acesteia si este vazuta ca eventuala salvare comerciala a albumului ‘Lotus’. ‘Let There Be Love’ nu-mi transmite absolut nimic, spre deosebire de ‘Your Body’ de exemplu, insa nu m-ar deranja sa o aud pe radio-uri, pentru ca ar prinde destul de bine.. ce-i drept.

Ajungem si in zona preferata a Christinei, baladele. ‘Sing For Me‘ ar fi prima dintre ele, stralucita din punct de vedere vocal, melodia da putin chix cand e vorba de versuri (‘When I open my mouth, my whole heart comes out‘ – nu ma pot opri din a ma gandi cum Christina deschide la propriu gura si inima ii iese pur si simplu.. twisted mind). Other than that, piesa este inca un mesaj adresat criticilor: Christina va canta and si nu-i pasa cum lumea crede cum suna.

O noua piesa, un nou highlight – ‘Blank Page‘ – despre care v-am povestit deja aici. Mi se pare inca o melodie geniala, stralucita, etc.

Cease Fire‘ vine la rand, poate cea mai experimentala piesa dupa intro, insotita de un beat ce ma duce cu gandul la un batalion de soldati ce defileaza, incarcandu-si armele. De altfel, intreaga melodie face trimitere la un camp de lupta pe care Christina si her ‘baby’ lupta, ea rugandu-l sa opreasca focul, pentru ca e de partea lui. Imi place mult ‘Cease Fire’, si inca nu m-am plictisit de ea.

Urmeaza ‘Around The World‘, un nou up-tempo, produs de asta-data de niste neica nimeni – Supa Dups – dar care suna de n ori mai bine decat ‘Let There Be Love’ a celebrului Max Martin. Christinica isi invita amorezul peste tot pe glob… ‘we’re making love’. ‘We can talk dirty in a different language: Voulez-vous coucher avec moi?‘.

O piesa pe care initial am detestat-o, ‘Circles‘, a devenit zilele astea una din preferatele mele. Christina a tot avut de-a lungul carierei piese mai explicite dedicate acelora care o tot critica (‘Can’t Hold Us Down’, ‘F.U.S.S.’, ‘Bobblehead’), insa ‘Circles’ e cu cateva clase peste melodiile mai sus amintite pentru ca e ceva mai inventiva din punct de vedere al versurilor: ‘Spin around in circles, on my middle, middle finger!‘, iar partea de productie e geniala, refrenul e genial etc. Trebuie ascultata piesa asta daca aveti pe cineva a carui existenta va enerveaza pur si simplu. 😀

Voi trece repejor peste ‘Best Of Me‘, o piesa buna de altfel, dar a carei parte de productie imi aduce aminte putin de mai sus amintita ‘Cease Fire’, iar in plus am mai tot auzit mesajul piesei pe ‘Lotus’ – poate singura problema a albumului ar fi ca piesele devin la un moment dat repetitive liric – insa cuiva caruia nu i-a placut ‘Army Of Me’ ii va placea probabil ‘Best Of Me’, so it’a a win-win situation. ‘Heartbroken and beaten, knocked down and mistreated, I will rise undefeated..‘.

Ajungem la Just A Fool‘, the absolute highlight of ‘Lotus’, parerea mea. Am mai scris despre colaborarea Christinei Aguilera cu co-judge-ul The Voice, Blake Shelton, aici, insa o voi mai face ori de cate ori simt imperioasa si necesara nevoie, pentru ca ‘Just A Fool’.. merita. Am devenit un mic fan Blake Shelton vara asta, si a fost necesar doar un miiiiiic zvon privind o eventuala colaborare intre Shelton si Aguilera ca sa ma tot intreb cum ar suna o balada cantata de cei doi.. desi nu m-ar fi deranjat nici o piesa tipic country gen ‘Let’s drink yall!!!’. Eh.. in momentul in care mici portiuni din piesele de pe album au scapat pe net.. cele 30 de secunde de ‘Just A Fool’ au fost suficiente pentru ca lumea sa se opreasca-n loc. Varianta finala a piesei, mai mult ca perfecta si cum vreti voi. O balada absolut superba, vocile Christinei si a lui Shelton merg SURPRINZATOR de bine impreuna, nu mai am ce spuneeee. Piesa asta mi-a tinut de urat multe nopti de sambata, si pentru asta ii voi fi vesnic recunoscator. Atat.

Cam atat cu varianta standard si cele 13 piese continute de acestea. Ajungand la cele 3 piese exilate pe deluxe, nu pot fi decat multumit ca Aguilera nu a mai facut aceeasi greseala pe care a facut-o cu ‘Bionic’, unde 5 piese absolut geniale si in marea lor majoritate mai bune decat cele de pe standard au fost trimise pe deluxe, nu, aici cele 3 piese sunt bune dar le e bine unde sunt. 😀 ‘Light Up The Sky‘ e buna spre foarte buna, o piesa optimista INSA productia de pe refren e mult prea aglomerata, iar vocea Christinei abia se mai aude, asa ca rareori trec pe la piesa asta, ‘Empty Words‘ e draguta in felul ei – daca nu v-a placut nici ‘Army Of Me’, nici ‘Best Of Me’, e posibil sa va placa asta 😀 ‘You know you’re only throwing empty words my way.. ‘cause you won’t break me!’, canta Christina. In fine, ultima piesa de pe ‘Lotus’ esteeee ‘Shut Up‘ – daca nu v-a placut ‘Circles’, exista posibilitatea sa va placa SAU NU ‘Shut Up’. Mie-mi ajunge ‘Circles’ ca imn de fuck you haters, asa ca nu prea trec pe la ‘Shut Up’.

PHEW. Concluziile generale. Cu toate ca Aguilera a inregistrat acest album in doar doi ani (stim cu totii ca de obicei ii ia cam 4 ani pentru un album), ‘Lotus’ sta bine de tot si it’s up there cu ‘Stripped’ si ‘Bionic’ printre cele mai bune albume ale Christinei. Luate si ascultate individual, melodiile nu prea au defecte, ceea ce e foarte bine, insa singura problema ar putea aparea in momentul in care asculti albumul cap-coada, pentru ca s-ar putea ca, din punct de vedere al liricii, lozinca generala a albumlui: ‘You can’t break me‘, sa para cam overused, deci repetitiva. Desi ‘Lotus’ trebuia sa marcheze revenirea comerciala a Christinei dupa dezastrul ‘Bionic’, ‘Lotus’ are si mai mari probleme cu vanzarile, fapt ce ma supara pe de-o parte, pentru ca oamenii nu stiu ce pierd dand cu piciorul albumlui, insa ma bucur pe de alta parte, pentru ca doar eu si aproximativ alti 200000 de oameni putem spune ca suntem cu adevarat niste unbreakable flowers! HA.

Notele mele ar fi:

Lotus Intro – 10/10

Army Of Me – 9/10

Red Hot Kinda Love – 10/10

Make The World Move – 7/10

Your Body – 10/10

Let There Be Love – 8/10

Sing For Me – 8/10

Blank Page – 10/10

Cease Fire – 10/10

Around The World – 9/10

Circles – 10/10

Best Of Me – 8/10

Just A Fool – 10/10

Light Up The Sky – 8/10

Empty Words – 8/10

Shut Up – 7/10

Media: 4.4/5.

https://i0.wp.com/musicblog.vh1.com/wp-content/uploads/2012/11/lotus-support.jpg

Christina Aguilera – Blank Page


Christina Aguilera a lansat acum cateva ore o melodie noua, intitulata ‘Blank Page’, melodie ce va aparea pe noul album al artistei, ‘Lotus’.

Este de la sine inteles ca asta ascult de vreo 4 ore, fara a ma plictisi sau a simti nevoia de a schimba melodia. E ceva legat de vocea asta care, pe melodiile potrivite, ma face sa simt chestii pe care niciun alt cantaret nu mi le transmite.

Iar ‘Blank Page’ e una din melodiile alea. O balada insotita de un pian, in care Aguilera admite: ‘I’ve been no saint’, declara ca e o ‘Blank page waiting for you to bring me to life’, si cere eventual o noua sansa: ‘Let our hearts stop.. and beat as one together’.

Superb. 🙂 Aveti mai jos Youtube-ul piesei.

Va las si versurile! :))

I know there’s hurt I know there’s pain,
but people change lord knows I’ve been no saint
In my own way, regret choices I’ve made
How do I say I’m sorry? How do I say I’m sorry?

I was scared, I was unprepared oh, for the things you said
If i could undo that I hurt you I would anything for us to make it through

Draw me a smile, and save me tonight
I am a blank page waiting for you to bring me to life
paint me a heart let me be your art
I am a blank page waiting for life to start
Let our hearts stop and beat as one together
Let out hearts stop and beat as one forever

How can I erase decisions I’ve made
How do I go back what more can I say
All that remains are hearts filled with shame
How do we say we’re sorry? How do we say we’re sorry

I was scared, I was unprepared oh, for the things you said
If I could undo that I hurt you I would do anything for us to make it through

Draw me a smile and save me tonight
I am a blank page waiting for you to bring me to life
Paint me a heart let me be your art
I am a blank page waiting for life to start
Let our hearts stop and beat as one together
Let out hearts stop and beat as one forever

I’d go back in time and I’ll realize
Our spirits aligned and we’d never die

Draw me a smile, and save me tonight
I’ll be your blank page waiting for you to bring me to life
Paint me a heart let me be your art
I am a blank page waiting for life to start

Let our hearts start and beat as one together
Let out hearts start and beat as one forever.

the xx – missing


Mi-ar lua poate ceva timp sa incerc sa descriu muzica trio-ului britanic The xx, asa ca incerc sa ma limitez la ‘nemaiauzit’ si ‘minunat’. The xx au lansat albumul de debut, ‘xx’, in 2009, debut primit incredibil de bine de criticii de pretutindeni, care l-au apreciat pentru unicitate, minimalism si lirica iar acum cateva luni membrii formatiei au anuntat lansarea celui de-al doilea album din cariera lor, ‘Coexist’ (10 septembrie) dar care, spre bucuria si totodata surprinderea mea, a scapat pe net cu 3 saptamani inainte de aparitia oficiala pe piata.

Image and video hosting by TinyPic

‘Coexist’ este poate mai bun decat ‘xx’. Cele 11 melodii sunt la fel de instante ca cele de pe ‘xx’, si va las si voua o melodie care mi-a placut al naibii de mult, ‘Missing’. In caz ca v-am facut suficient de curiosi, click pe linkul de mai jos. 🙂

the xx – missing

Am ascultat-o obsesiv astazi. Vocile joase, instrumentalul.. intepator, insa punctul forte este acea mica pauza de cateva secunde de la 1:24. Cand melodia revine, dupa 3 secunde… GENIAL. #somanyfeelings Revin poate cu o recenzie a albumului, peste cateva zile. Am asteptat mult ‘Coexist’, si presimt ca o sa-l tot ascult, pentru o asimilare.. potrivita. Enjoy!

My heart is beating in a different way

Been gone such a long time and I feel the same

My heart is beating in a different way

Been gone such a long time

 

Will you miss me (How did I how did I how did I oh)

When there’s nothing to see? (How did I how did I how did I oh)

Tell me how did this come to be? (How did I how did I how did I oh)

And now there’s no hope for you and me

Do you still believe (Ahh ahh ahh oh)

In you and me? (Ahh ahh ahh oh)

Are we all we could be? (Ahh ahh ahh oh)

Is it meant to be?

My heart is beating in a different way

Been gone such a long time

Princess of China.


 

Coldplay – Princess of China (feat. Rihanna)

RAMPAPAPAM.

acum cateva saptamani a scapat pe net informatia cum ca rihanna ar urma sa apara pe o piesa coldplay, de pe viitorul lor album, ‘mylo xyloto’.

intre timp s-a aflat ca piesa se numeste ‘princess of china’, si in seara asta am aflat eu, ascultandu-o, ca e absolut mirificofantastica. :))))

rihanna, desi initial ascultatorul, vazandu-i numele pe o piesa coldplay, ar putea parea sceptic, intra bine de tot pe melodie. thumbs up! si versurile-s misto. 😀

CLICK -> http://www.trilulilu.ro/ReptilaCuTepi/0383f4b7ac5dfd

Once upon a time, we burn bright
That all we ever seem to do is fight
On and on…
And on and on and on…

Once upon a time on the same side.
Once upon a time on the same side, at the same Day
And why’d you have to go have to go and throw it all on my fame

I could’ve been a Princess, You’d be a King
Could’ve had a castle, and wore a ring
But noooooo, you let me gooooooo!

I could’ve been a Princess, You’d be a king
Could’ve had a castle, and wore a ring
But noooooo, you let me gooooooo!

And stole my star

urmatoarea postare va fi non-muzicala.. promit :))

shakira – sale el sol (video).


y un dia despues de la tormenta, cuando menos piensas sale el sol…

… de tanto sumar, pierdes la cuenta, porque uno y uno, no siempre son dos.

videoclip nou al shakirei, pentru melodia ‘sale el sol’. compozitie in spaniola, ‘sale el sol’ ne-aduce aminte de zilele ‘zgomotoase’ ale shakirei, cand muzica ei avea si chitara pe fundal, cand versurile aveau un inteles anume.
‘sale el sol’ e o piesa optimista pana la urma, care ne spune ca, atunci cand ne gandim mai putin… sale el sol. 🙂 si asa si este.
videoclipul pentru ‘sale el sol’, al 2-lea single de pe albumul cu acelasi nume, este unul simplu, de imagine. shakira arata senzational, ca intotdeauna. 😀 iar melodia, melodia e superba.
enjoy.

What’s My Name ?


YASSSSSSSSSSSS ! 😀

A apărut clipul pentru una din piesele mele preferate din toamna asta, ”What’s My Name?”, duet al Rihannei cu domnu’ repăr Drake.
Piesa. E mişto de tot. Mi-a plăcut de la prima ascultare. E al 2-lea single oficial de pe albumul ”Loud”, care tre’ s-apară prin State pe 16 luna asta. Melodiuca a ajuns deja pe primul loc în Billboard Hot 100, devenind al 8-lea (!!!!) număr 1 pentru Rihanna în topul ăsta, în doar 5 ani de zile. Amazing.

Clipul. Frumos, de imagine. Filmat în New York. Rihanna şi Drake joacă rolul a doi îndrăgostiţi drăguţi şi fericiţi. Parapapam, I’m lovin’ it.

P.S.: Cumpăraţi sau… downloadaţi albumul nou Rihanna. E mişto. 😀 Poate o să scriu mai multe despre el în viitorul apropiat.