Flatline.

Amuzant cum, la un moment dat, ajungem să credem cu desăvârşire puţinele, sau multele minciuni pe care le spunem, din nevoie, disperare sau, de ce nu, pură plăcere.

Amuzant cum timpul trece, grăbit din cale afară, sau încet, după caz, după numărul de răni vindecate de roţile sale, aducând bunăstare sau, de ce nu, durere.

Amuzant cum suntem tentaţi să credem, mereu, ceea ce vrem să auzim, reversul minciunilor frumoase, vorbe ce aduc cu sine dulceaţă, şi ne minţim cu ele.

Amuzant cum credem că trecem mai departe, că suntem, într-un final, bine, şi cum deodată ne găsim întunecaţi ca o noapte, făr’ de lună, făr’ de stele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s