Cele mai bune 5 finaluri de seriale.

https://i2.wp.com/www.latenightwithjimmyfallon.com/assets_c/2011/01/JimmyHandWaveStrippergif-thumb-350x197-16803.gif

salutari #littlelegends!

cine ma cunoaste stie ca am tot urmarit diverse seriale, urmaresc inca multicele, iar cateva dintre aceste diverse seriale s-au si incheiat deja (majoritatea celor pe care le urmaresc se difuzeaza inca) si, inspirat de faptul ca intr-un sfarsit am reusit sa duc la capat ‘Friends‘, m-am decis sa fac un clasament al celor mai bune 5 finaluri de seriale pe care le-am urmarit pana acum. nu voi include deci finale de sezon care, fie vorba intre noi, ar fi multe, ci doar momentul ala de final in care fie ramai cu un zambet bucurandu-te ca nu ti-ai pierdut timpul uitandu-te la serialul respectiv, fie plangi cum n-ai plans vreodata, fie te izbesti cu capul de pereti intrebandu-te de ce ti-ai pierdut timpul cu asa ceva (asta nu mi s-a intamplat). so let’s get it going. avertizare: nu mi-e teama sa folosesc spoilere, asa ca cititi cu mare, mare atentie.

5. Sex and the City (1998-2004).

am inceput sa ma uit la ‘SATC‘ inca de prin 2001-2002 cred, cand televiziunile din tara noastra transmiteau serialul pe rand. mi-aduc clar aminte ca la un moment dat prima tv difuza serialul, iar cei de la acasa erau cu vreo 10 episoade in urma, insa tot nu cred ca vreuna din televiziunile astea doua a reusit eventual sa transmita tot serialul. desigur, in perioada aia eram un prunc, deci evident ma incerca un sentiment de pudoare inolvidabil uitandu-ma la samantha avand n orgasme, sau pur si simplu ascultand limbajul dezinvolt al celor 4 domnisoare new-yorkeze: Samantha (Kim Cattrall), Carrie (Sarah Jessica Parker), Charlotte (Kristin Davis) si Miranda (Cynthia Nixon), aflate vesnic in cautarea dragostei.

in fine, aducandu-mi peste ani si ani aminte de ‘SATC‘, am zis ca daca tot am net, sa-l vad si eu ca tot omul cap-coada. nu-mi pare rau. l-am urmarit prin 2009 repejor, pentru ca episoadele sunt scurte; 20-25 de minute fiecare, si pot spune ca m-am amuzat de multe ori, fie de situatiile Samanthei, o femeie desavarsita in tainele sexului, fie de intamplarile prin care trece Charlotte, total opusul Samanthei, lupta Mirandei intre cariera si viata de familie n-ar putea trece ignorata si, in fine, nici personajul principal al povestii, Carrie Bradshaw, punctul de echilibru al celor 3 don’soare mai sus mentionate, n-ar putea fi ignorat. finalul serialului le-a adus pe cele 4 in fata fericirii; Samantha a trecut de un cancer urat, calarindu-si in continuare mai tanarul iubit Smith, Miranda a descoperit ca poate sa fie o femeie de succes, si sa aiba in paralel si o familie alaturi de Steve, cel pe care l-a iubit dintotdeauna, Charlotte a invatat ca poate forma un cuplu cu cineva pe care il credea diametral opus, Harry, fiind fericiti si ei, iar Carrie si-a clarificat in sfarsit situatia cu Mr. Big, pe numele sau real John (identitatea lui ne este facuta cunoscuta abiaaaa in ultimul episod). per total un final usor al unui serial usor. as fi pus poate finalul ‘SATC’ mai sus daca serialul n-ar fi avut si doua adaptari cinematografice, care i-au facut mai mult rau decat bine. n-o sa ma obosesc sa scriu despre filmele ‘sex and the city’… nu prea merita.

HELL YEAH.

4. Friends (1994-2004)

https://i2.wp.com/www.erati.com/wp-content/uploads/2012/10/friends-cast.jpg

Friends‘… ca si ‘Sex and the City’, ‘Friends’ a devenit un fenomen cultural de amploare. un punct comun al celor doua seriale ar fi acela ca ambele isi desfasoara actiunea in New York, orasul fiind destul de bine conturat pe parcursul celor 10, respectiv 6 sezoane al serialelor. cu toate ca personajele din ‘Friends’ nu sunt atat de atasate de New York precum cele din ‘Sex and the City’, dragostea e acolo!

am inceput sa ma uit la ‘Friends‘ prin august, dupa ce o prietena nu-mi dadea pace tot recomandandu-mi-l. primul episod m-a lasat cu un gust ciudatel, pentru ca a fost filmat in 1994, calitatea sunetului si imaginii lasand oarecum de dorit (chestia asta m-a urmarit pe parcursul a vreo 3-4 sezoane). plus de asta, actorii aveau tunsorile specifice vremii, totul mi se parea luat dintr-o alta lume nelalocul ei, asta si fiind de fapt. m-am obisnuit insa repejor cu ‘Friends’. personajele serialului sunt poate printre cele mai bine conturate personaje de care am dat vreodata, si nu ai cum sa nu te indragostesti macar de 5 dintre ele (da, Ross, nu mi-ai placut niciodata!), iar situatiile prin care trec fac din ‘Friends’ cea mai buna comedie pe care am urmarit-o (dear ‘Modern Family‘…). o avem pe Phoebe Buffay (Lisa Kudrow) (personajul meu preferat), o maseuza excentrica cat si o cantareata de ocazie, aflata la margiiiiinea nebuniei pe care n-ai cum sa n-o iubesti (‘Smelly cat, smelly cat, what are they feeding you?’) – unul din slagarele sale, Rachel Green (lampa de lansare a lui Jennifer Aniston), initial o pacoste insa, ajutata de restul grupului, a reusit sa se dea pe brazda, traind o frumoasa poveste de dragoste cu Ross Geller (David Schwimmer), un paleontologist mai mult sau mai putin ciudatel, fratele Monicai Geller (Courtney Cox), obeza in adolescenta, sefa de restaurant in prezent, obsedata de control, curatenie, ordine si disciplina!! :)), care la randul ei va trai o poveste de dragoste cu Chandler Bing (Matthew Perry) (a carui meserie niciunul dintre personaje nu a stiut-o vreodata, cu toate ca acesta le-a spus-o de nenumarate ori), un alt tip ciudatel, care in momentul in care se afla pus in situatii neplacute, face glume… majoritatea proaste sau, mai rau, da sfaturi (n-am sa uit momentul in care Monica ii spune clar: ‘I told you not to ever give any advices!’ in momentul in care Chandler ii sugereaza lui David, un vechi iubit de-al lui Phoebe, sa o ceara pe aceasta in casatorie). ultimul, dar nu cel din urma, Joey Tribbiani (Matt LeBlanc), actoras de mana a 2-a, baiat frumos dar nu prea inzestrat de Mama Natura cu multi neuroni, face de regula ravagii in paturile si in inimile fetelor, fara a le suna a 2-a zi. o mentiune speciala o merita personajul Janice, o fosta iubita de-a lui Chandler care, cu toate ca nu apare prea des… da totul peste cap cand o face. ‘OH MY GOD’.

https://i1.wp.com/25.media.tumblr.com/tumblr_mcl5wlG1jc1qb3q9lo6_250.gif

finalul serialului ‘Friends’ mi-ar fi placut poate mai mult DACA (spoiler alert + unpopular opinion alert !!!), Rachel ar fi ramas cu Joey! dupa cum am spus mai sus, nu am reusit sa ma atasez prea tare de Ross, iar Joey si Rachel au avut o tentativa de a forma un cuplu in sezonul 10. asa ca, in timp ce 99,% din fanii serialului au trait finalul cu sufletul la gura, eu tot speram ca Ross sa nu o ajunga pe Rachel la aeroport, si aceasta sa plece spre noul ei job la Paris. meh… altfel, toate personajele serialului au avut iesiri destul de faine. 🙂

3. Desperate Housewives (2004-2012)

https://i0.wp.com/www.channel4.com/assets/programmes/images/desperate-housewives/ade584a6-911d-408b-b19e-216a906eb195_625x352.jpg

cat potential avea finalul asta! primele sezoane ale ‘Desperate Housewives‘ m-au tinut atintit cu ochii in calculator seri in sir. am inceput serialul prin decembrie 2009, ajungand repede cu el la zi, pentru ca nu faceam altceva, doar ma uitam la ‘DH’. si chiar aveam la ce ma uita. serialul, spre deosebire de cele doua amintite mai sus, pune mare pret pe viata de suburbie, de pe strada fictiva Wisteria Lane, si a intamplarilor mai mult sau mai putin ciudate de pe aceasta. ‘Desperate Housewives’ este in principiu o drama, cu puternice accente de comedie, ce si-a tinut telespectatorii aproape vreme de 8 ani. Personajele principale sunt Gabrielle Solis (interpretata de frumoasa Eva Longoria), frivola, fost fotomodel, ajunsa dupa maritis pe Wisteria Lane, Bree Van DeKamp (Marcia Cross), femeia aparent perfecta ce-si dedica viata gospodariei, Susan Delfino (Teri Hatcher), recent divortata si cu o fiica adolescenta, si nu in ultimul rand, Lynette Scavo (Felicity Huffman), o varianta un pic mai domoala a lui Bree – copii, familie, la care se adauga o cariera de succes. o mentiune speciala o merita personajul lui Edie Britt (Nicolette Sheridan), despre a carei moarte am si scris o postare aici, pentru ca mi s-a parut un moment genial!

pe parcursul celor 8 sezoane ale serialului se intampla multe cu femeile astea. am ras copios la multe faze, plans ca un copil la altele, insa cam ca la orice serial atat de lung, calitatea episoadelor a scazut progresiv de la un sezon la altul, si simt ca ‘DH’ meritau poate un final mai bun. ce se intampla in final?

SPOILER ALERT:

cele 4 prietene aparent de nedespartit… se despart, fiecare urmand un cu totul alt drum.

aparent nimic iesit din comun, insa faptul ca desi isi promit ca vor tine legatura, ele nu o fac. de remarcat ca actiunea serialului se intinde cred pe parcursul a vreo 15 ani cred, timp in care Bree, Gabrielle, Lynette si Susan au fost, la bine si la rau, impreuna.

ori mie mi s-a parut cam urat sa le desparti, ca scenarist, si nici macar un telefon sa nu-si mai dea. am fost de-a dreptul suparat. finala a mai pierdut un pic din imagine si datorita faptului ca, cu vreo 2 zile inainte, am urmarit finalul serialului de pe primul loc, si nu cred ca ceva va depasi acel moment. dar urmeaza sa scriu si despre asta.

2. Friday Night Lights (2006-2011)

bun… un serial despre care nu cred ca a auzit multa lume – mai bine asa, sa fiu sincer. ‘Friday Night Lights‘ isi desfasoara actiunea in Dillon, Texas, oras unde fotbalul american ruleaza vietile oamenilor, totul concentrandu-se in jurul echipei de fotbal a liceului, Dillon High. serialul ne prezinta evolutia personajelor din momentul in care echipa isi pierde omul de baza, Jason Street, in urma unui urat accident pe teren, acesta ramanand paralizat de la brau in jos pentru restul zilelor, si felul in care antrenorul echipei, si totodata personajul principal, Eric Taylor (Kyle Chandler), reuseste sa-i aduca pe cei de la Dillon High in fruntea statului Texas. desigur, v-ati gandi ca subiectul e unul pueril si ca nu merita 5 sezoane.

nu v-ati putea insela mai tare. ‘Friday Night Lights‘ ne arata cum, prin munca si prin permanenta dorinta de a deveni versiuni mai bune ale noastre, putem ajunge in varf. plus, serialul pune mare pret si pe character development, ci nu doar pe Dillon High. astfel, m-am indragostit de o serie de personaje, a caror evolutie a fost conturata absolut genial. amintesc aici pe Tami Taylor (Connie Britton), sotia lui antrenorului Taylor, care mereu s-a pus pe locul 2 in detrimentul familiei si a liceului Dillon, Tyra Collette (Adrianne Palicki), o adolescenta cu probleme adusa pe drumul cel bun de Tami, sau Tim Riggins (Taylor Kitsch), jucator in cadrul echipei, cu n probleme ce se vor rezolva eventual. serialul pierde putin din avant prin sezonul 4, cand prima generatie de actori termina Dillon High, parasind deci micul orasel texan. astfel, Tyra, Tim, Jason, cu totii apar mult mai rar – spre deloc – in sezoanele 4 si 5.

despartirea de Tyra a fost una extraordinara, scrisoarea acesteia din dosarul de admitere pentru facultate – obiectiv de neatins pentru Tyra sezonului 1 – iti arata cat de mult potential poate avea cineva caruia nu ii dai vreo sansa.

„Two years ago, I was afraid of wanting anything. I figured wanting would lead to trying, and trying would lead to failure. But now I find I can’t stop wanting. I wanna fly somewhere in first class. I wanna travel to Europe on a business trip. I wanna get invited to the White House. I wanna learn about the world. I wanna surprise myself. I wanna be important. I wanna be the best person I can be. I wanna define myself instead of having others define me. I wanna win and have people be happy for me. I wanna lose and get over it. I wanna not be afraid of the unknown. I wanna grow up to be generous and big hearted, the way that people have been with me. I want an interesting and surprising life. It’s not that I think I’m gonna get all these things. I just want the possibility of getting them. College represents possibility. The possibility that things are gonna change. I can’t wait.”

sezonul 4 ne introduce deci noi personaje, o noua echipa de fotbal, deoarece Dillon High se scindeaza in Dillon High si Dillon East High, coach Taylor fiind trimis sa antreneze in defavorizata parte de est a Dillon-ului, unde construieste, din nimic, o noua echipa ce avea sa castige titlul de campioni in Texas.

nu asta e finalul. Tami primeste o oferta pe un post de Decan in Philadelphia, asta insemnand ca familia Taylor ar trebui sa se mute din Dillon, lasand in urma tot ce au construit cu echipa de fotbal. finalul ne invata ca poti face compromisuri pentru cineva pe care il iubesti, Coach Taylor mutandu-se pentru Tami, asa cum si ea l-a urmat in permanenta in deciziile facute in beneficiul carierei lui. a fost un final cum nu se putea mai frumos. in fine, un punct forte al serialului este constituit de soundtrack, format in majoritate din melodii post-rock care-ti dau fiori pe sira spinarii de fiecare data. ‘Friday Night Lights’ este categoric serialul cu cel mai bun soundtrack de care am dat pana acum (suck up on that, Grey’s).

1. SIX FEET UNDER (2001-2005).

nici nu stiu de unde sa incep. ‘Six Feet Under‘ e un serial greu, un serial de care m-am apucat primavara trecuta tocmai pentru ca mi s-a spus ca finalul este absolut genial. cu greu m-am abtinut atunci sa nu ma infulec cu spoilere, si bine am facut. sa incepem cu inceputul. ‘Six Feet Under’ incepe cu o moarte, a lui Nathaniel Fisher, capul familiei Fisher si a atipicii afaceri a acesteia – detinerea unei case funerare. stiti voi, unde oamenii trecuti in nefiinta sunt imbalsamati, omagiati si alte cele. in fine, Fisher moare, astfel ca responsabilitatea conducerii familiei cade pe umerii fiului mai mare, Nate Fisher (Peter Krause), de felul lui o oaie ratacitoare intamplator aflata in oras, si pe umerii fiului mai mic, David Fisher (Michael C. Hall), care intotdeauna a urat afacerea familiei, dorind sa devina avocat. in acest tablou de familie mai intra si Ruth Fisher (Frances Conroy), sotia raposatului Nathaniel, o batranica relativ excentrica dar foarte inteleapta, Claire Fisher (Lauren Ambrose), fiica cea mai mica a lui Ruth si Nathaniel, o adolescenta ce trece prin probleme mai mult sau mai putin tipice varstei, Brenda Chenowith (Rachel Griffiths), partenera de viata a lui Nate, o tipa destul de twisted prin natura ei, cat si Keith Charles (Matthew Patrick), partenerul de viata al lui David.

nimic foarte unusual pana acum. dupa cum v-am spus, ‘Six Feet Under’ e un serial greoi, astfel ca actiunea nu evolueaza eu stiu, precum in ‘Grey’s Anatomy’, sau ‘Desperate Housewives’, unde la o pocnitura de degete mai dispare cate un personaj, sau se mai detoneaza o bomba. la ‘Six Feet Under’, character development-ul este la mare pret, intr-un mediu relativ anti-climatic; familia Fisher locuieste in permanenta cu moartea, deoarece acestia se ocupa de… clienti in subsolul casei, ei locuind la suprafata. moartea este la tot pasul in familia Fisher, invatand sa se descurce cu ea, facandu-o sa devina cumva parte din ei.

Necessity Procrastination is the mother of invention…

felul in care personajele cresc este unul demn de admiratie. astfel, Ruth reuseste sa treaca cu brio peste moartea lui Nathaniel, descoperind ca poate fi tanara oricand, David trece peste barierele auto-impuse, oficializandu-si relatia cu Keith si implicandu-se eventual trup si suflet in afacerea familiei, iar Nate si Brenda ne arata felul in care o relatie intre doua persoane cu totul diferite poate duce la chestii cu totul imprevizibile. cea mai mare dezvoltare o are insa personajul lui Claire, care trece de la adolescenta rebela, la tanara domnisoara capabila sa-si ia soarta in propriile maini.

si asa am trecut, foarte pe scurt, peste 5 sezoane, si ajungem la final. final de serial in care personajul principal, Nate, este deja mort de vreo 3 episoade, aparand sub forma unei fantome (ca si tatal lui de altfel, acesta se infatiseaza adesea celorlalte personaje, facandu-le sa analizeze mult mai bine situatiile la care sunt supuse), final in care restul familiei se reuneste sa-si ia ‘la revedere’ de la Claire, care alege drumul New York-ului pentru a urma o cariera mult visata in fotografie. nimic atipic pana aici…

SPOILER HEAVY – NU CITITI DACA V-ATI HOTARAT SA URMARITI SERIALUL.

din momentul in care Claire se urca in masina, conducand pe autostrada plina si ascultand ‘Breathe Me’, de la Sia, un flashback ciudat i se infatiseaza in fata ochilor. Claire da ochii cu viitorul, cu ce avea sa se intample cu personajele de care involuntar te atasezi, identificandu-te cu ele. si Claire nu da cu ochii doar de intamplari pozitive, ci si de felul in care acestea mor. initial nu m-am prins ca moartea acestora avea sa fie infatisata pana in momentul in care ne este practic aratata a 2-a moarte, cea a lui Keith, prima fiind cea a lui Ruth. atunci, am scos cu voce tare un ‘o doamne!’, dandu-mi seama ca aceasta ultima secventa de final avea sa ne arate moartea fiecaruia dintre personaje… de la moartea lui David, infatisat ca un batranel ce se uita la cativa copii jucandu-se pana cand, la un moment dat, Keith i se arata, cauzand un atac de cord, si pana la final – insemnand vreo 4 minute -, am tinut-o tot intr-un plans. dupa care m-am uitat din nou de vreo 3 ori la scena, si ma uit si acum. n-ai cum, chiar daca n-ai urmarit serialul si te uiti doar la scena asta, n-ai cum sa te abtii, si devii eventual curios de restul serialului! nu e doar cel mai bun final de serial, e cel mai bun moment din orice serial pe care l-am urmarit pana acum! e viata cum e ea!

doar atat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s