am faţa umflată.

da.

mi-am adus eu aminte asa ca mai am si un blog pe care obisnuiam sa scriu, un panou de control pe care-l verificam, sa vad care cine ce a mai citit pe-aici si-asa. din pacate, circumstantele in care mi-am amintit treaba asta nu sunt din cele mai fericite.

BOOM.

era o zi de miercuri cand, asiduu si asudat as putea spune, colindam urbea-n lung si-n lat, pe nici macar 40 de grade. si mergeam, mergeam, mergeam… am intrat intr-un magazin, de unde mi-am cumparat chiar o carte, magazin dotat cu aer conditionat chiar.

is this heaven?

glandele mele sudoripare probabil ca si-au intrerupt activitatea, lasandu-ma sa ma bucur de prospetimea aerului conditionat. atat ca, deh, n-aveam un cort cu mine, deci nu ma puteam instala in capul oamenilor.

asa ca am pasit din nou in toropeala amiezii, mandru de achizitia mea din magazinul dotat cu aer conditionat. m-am urcat intr-o masina si da-i spre casa.

nu mi-am dat seama ca imi fusese intinsa o capcana care avea scopul evident de a ma sabota. ce masina merge cu toate geamurile deschise, si cu viteza, spuneti-mi va rog, ce fel de sicriu pe patru roti este acela?

BOOM.

😦 am ajuns acasa, m-am dus cu achizitia in baie si m-am pus pe citit. fata mea legendara nu prezenta semne premature de maladie. inca. miercuri seara, primele semne ale bolii si-au facut simtita prezenta.

mai bine zis, vazuta. fata mea se umflase precum fata soacrei, din povestioara lui creanga, ‘soacra cu trei nurori’. 😦

dar biata babă era umflată cât o butie și nici nu putea blești măcar din gură; simțirea însă nu și-o pierduse de tot.

vazandu-ma desfigurat, nu am stiut, desigur, cum sa reactionez.. m-am gandit ca nah, poate-o trece in timpul noptii. gandire in zadar. procesul de balonare a continuat, si cand m-am trezit ieri mai umflat la fata decat daniela crudu, am zis ca e cazul sa fac ceva.

am inceput sa iau pastile, efectele sunt vizibile cu ochiul liber slava domnului. sper sa scap de aceasta umflatura care m-a facut sa stau doua zile izolat, de parca as fi fost vreun lepros. SI SPER SA SCAP DE EA IN SEARA ASTA, CA EU AM TREABA.

HIHIHIHIHI.

asa. ca sa nu mai revin cu o alta postare, va povesteam eu ca mi-am cumparat o carte. se numeste ‘ma sinucid alta data’, scrisa de o autoare germana, kerstin gier, si e foarte simpatica asa 😀 lectura usoara.

o scriitoare buna, dar fara succes in d-ale profesiei si d-ale amorului, decide ca trebuie sa-si puna ceasu’ mortii sa sune. se apuca nebuna sa trimita scrisori de adio, in care scrie ea acolo tot ce a crezut despre x, y in timpul vietii ei ratate. dar planurile nu ii merg, si e nevoita sa-si motiveze eventualul gest disperat siiiiiiii gata cu explicatiile ca nici eu n-am terminat cartea. 😀 dar e misto, lectura usoara spuneam.

gata. ca n-am mai scris 500 de cuvinte, cum spune wordpressu’ asta, de prin iunie. oare mai stiu sa scriu ceva de mana? doamne doamne ce viata.

rugati-va dragilor sa-mi treaca umflatura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s