we were born and raised.

ha.
haaaaaaaaaaaaaaai.
still alive. dadada. pot spune ca saptamana asta a fost una ciudata.
a fost. pe langa probleme mele insomniace, au aparut complicatii si pe la scoala, de biata-mi inima nu mai poate rezista. dar, recuperez eu.
astazi (n.r. ieri, si postarea asta e scrisa la un moment cand oamenii normali dorm), a fost o zi calumea. pot spune ca m-am distrat pe cinste.

f.
e.
a.
l.

doua puncte ics.

heh. da. si astazi, desigur, am dormit de la 14 la 18:45, si-acum ma uit din nou pe pereti. as avea ce face, vreo doua compunerici la engleza, dar sa vad daca am chef. am, n-am?
in fine.
trec printr-o perioada fericita a vietii mele. da. toate-mi ies bine.
stiti ce melodie ascult?

‘moartea fericirii’ aka ‘someone like you’, de la adele.
care trebuie sa fie printre cele mai triste melodii existente. vreodata. cel putin de care sa am cunostiinta.
melodia asta e atat, atat de sincera. adele asta are o voce care iti trimite o lacrima in coltul ochiului, iar cand auzi vocea asta si pe vreo balada de-a ei, esti mort si ingropat. definitiv, far’ posibilitati de apel.

na’ de plangeti.

asa, si spuneam ca momentan am niste zile fericite. da. de ce simt eu nevoia sa-mi sabotez fericirea si sa am melodia asta pe repeat? bine, bine nu-mi face absolut deloc. versurile sunt sincere, directe asa, fara subtilitati, pac, adele se lamenteaza ca si-a pierdut gagiu’, dar c-o sa gaseasca altul, si ca ii ureaza astuia tot binele din lume.

me? i am that hypocritical.
ideea acestui post? un gand mai vechi de-al meu.

am impresia ca nu conteaza cat de fericit esti, cati nori poti atinge de la atata fericire, ha, vrei mereu mai mult. mereu ce n-ai putut avea, ceva ce n-ai avut. we’re that ambitious.

nevermind, i’ll find someone like you,
i wish nothing but the best, for you two,
don’t forget me, i beg, i remember you said,
‘sometimes it lasts, in love, but sometimes it hurts instead.’

whoop. probabil ca daca mi-as pune melodia asta in casti in timpul somnului meu de dupa-amiaza, as muri in somn. cel mai cel mai probabil asta s-ar intampla.
schimb melodia, ma face sa nu fiu bun de nimic. zau asa.

and we tried, oh how we cried,
we’ve lost ourselves,
the love has died.
and though we tried, you can’t
deny.
we’ve lost ourselves,
the love has died.

and we had magic,
and this is tragic…
you couldn’t keep your hands to
yourself.

WRONG SONG AGAIN.
i’m such a tearjearker.
mhhhhhhhhhhhh.
MAINE. ma duc sa-mi iau ‘morometii’. e singurul roman pentru bac care mi-a mai ramas de citit. asta o sa fac. si in weekend, in weekend or sa fie artificii.
MARK MY WORDS.

5 gânduri despre „we were born and raised.

  1. Da, şi io am problema asta cu insomnia. Nu dorm nopţi întregi. Mi-s insomniacă de fel, noaptea mi-s în elementu’ meu, cu ea mă am io bine. E linişte şi pace şi noaptea mă pasc aşa nişte sentimente ciudate pe care nu le pot simţi ziua. Noaptea e faină, zorii zilei mă-ngrozesc şi mă schimbă.
    Şi am filmele mele, muzica mea, lucruri pe care le pot simţi mult mai bine şi pot aprofunda o lectură mai bine pe timp nocturn.
    Cât despre fericire, do not worry. E normal ca doar câteodată să fii fericit, căci de fapt fericirea nu-i nimic altceva decât o extensie a suferinţei. Adică: ne naştem suferind, trăim la fel şi murim tot suferind. Io, spre exemplu, nu sunt fericită şi nici nu-mi doresc.
    Cum spunea şi Voltaire: „Căutăm fericirea fără să ştim însă unde, aşa cum oamenii beţi îşi caută casa, aproape siguri că au una.”

    Scuze dacă mănânc mult rahat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s