Prea mult.

Simt că-i un pic ciudat să mă victimizez pe blog, da’ pân’ la urmă blogul se presupune că tre’ să fie un fel de jurnal, deci al dracu’ să fiu de n-o să-mi las degetele să-şi plângă lacrimile pân’ n-or mai putea.

Prea mult, ce-i prea mult ? SĂPTĂMÂNA ASTA.
M-am săturat de stres, şcoală în general, şi tot eu mă oftic dacă ceva nu-mi iese cum trebuie.
Şi astăzi am reuşit s-o spun cu voce tare că pentru treaba asta

mă urăsc.

Pentru că nu ştiu când naiba am devenit din lenea întruchipată, cu totuşi ceva inteligenţă, perfecţionistul ce sunt zilele astea. Cum spuneam, dacă ceva nu-mi iese, mă chinui până îmi iese, deşi simt că aşa ce nevoie am de o pauză. Şi mă chinui, şi scriu, şi-nvăţ, şi dau tot ce-i mai bun şi tot ce pot. Şi mi se pare mult.

Sau… poate că niciodată nu am cerut prea mult de la mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s