Help, I’m alive.

Am avut o săptămână mişto la şcoală şi indiferent de cât de mult mi-ar hrăni ego-ul postarea asta, o s-o scriu. Eventual o să-i dau publish peste ceva timp, când o să fiu la pământ, ca să-mi aduc aminte de săptămâna asta. Până atunci…

Am luat 10 la engleză. Da, eu, doar eu, unicul, inegalabilul, inestimabilul Gabi. Asta s-a întâmplat marţi.
Am luat doi de 10 la dom’ director, da, doar eu, legendarul Gabi. Asta s-a întâmplat astăzi. Două ore… mişto. La prima oră cu dom’ director, analiză, stăteam în picioare şi conştientizam c-am ajuns departe şi că orice-ar fi, nu-s născut să dau greş pe viitor, profesional vorbind. Pentru că indiferent de orice, încă din generală, eu, da, eu, am avut capacitatea intelectuală care m-a pus în rândul celor buni. În generală, da, era destul de uşor să fac asta. De fapt de la grădiniţă am fost printre cei mai buni, când ştiam să citesc, iar ceilalţi nu. Da. Apoi în generală am continuat să merg bine, Consiliul Judeţean al Elevilor, Cursuri de Excelenţă la geografie, ceva Olimpiade, au ajutat cu toate, însă odată ajuns la liceu, ca elev bun, te simţi puţin pierdut, pentru că sunt şi alţi elevi buni, şi poate chiar mai buni decât tine. Plafonare, simţi că degeaba ai realizat ceva în şcoala ta generală, când după cum am spus, apar o grămadă care te eclipsează cumva. Sunt o grămadă de elevi oricum, şi atenţia doar asupra ta se diminuează, poate fi destul de demoralizatoare treaba asta. Revin.

Ziua de azi mi-a demonstrat mie că pot şi că sunt acolo, sus. De fapt întreaga săptămână.
Şi nu scriu postarea asta în scop laudativ, o scriu în ideea de ”regăsire” pe sine. Pentru că eu am reuşit cumva să mă ridic, din clasa a 10-a până acum. Simt cum am evoluat, şi doar să simţi treaba asta = ai realizat ceva pe băncile liceului şi n-ai bătut degeaba drumu’ pân de-acas’ pân la şcoală şi retur.

Şi da! Momentan mă simt mândru de mine. Deşi sunt puţin confuz. Dom’ director mi-a spus că aş putea să fac ceva în domeniul economic, şi deşi până anul ăsta tocmai asta nu vroiam să fac, eh, treaba cu afacerile îmi face din ce în ce mai mult cu ochiul. E şi vina lu’ dom’ director, pentru că personal îmi place mult materia lui (analiza pieţei), şi doar faptul că omu’ ştie atâtea e demn de toate laudele mele. Aşa. Şi mă întreabă dom’ director ce vreau să fiu când o să fiu de vârsta lui. Şi răspund politicos

profesor de română sau de engleză.

mă întreabă:

unde vrei să dai la facultate?

răspund:

la bucureşti, sper.

răspunde:

la bucureşti mori de foame. du-te facultate la Madrid (hehehe) în domeniul limbilor străine, sau la Cambridge (îmi revin emoţiile de-atunci când scriu, pentru că pare ireal). te angajezi la Bloomberg după aia, 3000 de dolari pe lună.

Şi 10-le de la engleză (care, aşa, ca idee, se ia greu, dar greu de tot), păleşte în faţa glorioasei ore de analiza pieţei. 😀
Mnah. Acu’ ceva de marţi, fază amuzantă, răspunsul e într-o foarte bună relaţie cu ceea ce simt acum. După ce-am terminat de citit compunerile de la engleză… aşa… zâmbăreţ, biruitor aş spune, pentru că ştiam că am depus efort în a scrie în plus, pentru că ea mi-a dat de scris în plus. 🙄

profa:

şi, eşti mândru de tine, nu?

gabi:

da.

AND IT KEEPS GETTIN’ BETTER. D:
Now, hardworkers, come sing with me!

Oh this has gotta be the good life
This has gotta be the good life
This could really be a good life, good life.

Pentru că, dragi colegi, o merităm.
Now, praise us.

Image and video hosting by TinyPic

10 gânduri despre „Help, I’m alive.

  1. Pingback: Legend. « I am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s