What’s wrong with this picture?

Image and video hosting by TinyPic

În imagine, un om bătrân. Pare să fie îngrijorat, nu contează, ideea pe care o accentuez e că omul e bătrân. Are cam… 60, poate 70 de ani, nu ştiu, deviantart-ul nu vrea să-mi spună vârsta, naţionalitatea. E doar unul din zecile de mii de rezultate pentru cuvântul ”old”. Old People.

Suntem noi gata, cei care acum avem categoric mai puţini ani şi viitorul în faţă, să admitem că viitorul va deveni cândva trecut? Oare omul din imagine privea la puştii de liceu, sutele de puşti de liceu din parc, gândindu-se că şi el a fost cândva aşa, şi că ah, ce-ar mai vrea să fie. Ce-ar da timpul înapoi.

Sunt zile în care tuturor ne place să fim singuri, departe de ceilalţi. Cu o cană de ceai şi-o carte, sau cu muzica preferată, ori pur şi simplu să ne gândim la ce urmează. Sunt acelea zile pierdute? Oare bătrânul din imagine se gândeşte că şi el şi-a petrecut câteva zile din tinereţe all by himself? Regretă zilele acelea? Sau le priveşte cu nostalgie ca fiind parte tot din tinereţea lui?

Eu nu sunt gata să mă gândesc la zilele astea, eu sunt egoist şi nici măcar nu vreau să mă gândesc că o să îmbătrânesc cândva. Să mă gândesc la zilele în care n-am făcut nimic, de-a dreptul, şi să mă umplu de regret, nu sunt gata.

Am 18 ani, însă nu mi se pare că m-am schimbat foarte mult de când eram copil. Cui i se pare la vârsta asta, la 18 ani, că e adult? Nu mie. Mă privesc în oglindă, şi, după cum am spus, nu mi se pare că m-am schimbat prea mult faţă de copilărie. Încerc să-mi aduc aminte cum arătam la 5-6 ani, şi nu reuşesc pentru că la vârsta aia categoric nu ajungeam la nivelul oglinzii din baie, şi sunt atât de bleg încât nu-mi dau seama de la ce vârstă am reuşit să mă uit în oglindă fără să mă urc pe un scaun. Şi, pentru că nu-mi amintesc multe din înfăţişarea mea de-atunci, dezgrop câteva albume cu poze, la care mă uit periodic şi din păcate şi pentru propria-mi amărăciune, mă simt nu trist, pe cât nostalgic.

În poza de mai jos, făcută pe 9 octombrie ’94, aveam doi ani. Eram cu doamna mama, desigur. Doamne, ce păr! Câte fete n-ar ucide pentru părul ăla. Încă-l mai am, păstrat pe undeva prin casă. Pe la 6 ani am început să mă joc cu el, aşa că n-a mai rămas mult. Blond, blond al dracu’. Kurt Cobain, yeah.
Image and video hosting by TinyPic

Aceeaşi zi, singur de data asta:

Image and video hosting by TinyPic

Maşina timpului avansează… 4 ani şi jumătate. Cu aceeaşi doamna mama, în curtea casei în care aveam să mai stau caaam un an. Mi-e dor de casa aia, pe care-o văd în fiecare zi de şcoală, din autobuz, şi mă-ntreb cine dracu’ o sta în ea de n-a făcut nicio schimbare majoră în afară. Înăuntru nu mă bag, deşi aşa ce-aş intra… Costumaşul îl aveam trimis de la tata, la fel şi o mică bicicletă, albastră, pe care mi-era frică să mă urc, aşa că mergeam ţinându-o de coarne, pe lângă ea. Doamna mama, într-o ipostază foarte cochetă.

Image and video hosting by TinyPic

Pe la… 6-7 ani, cred, undeva la ţară, sat Tisa. Un sombrero muy bonito:

Image and video hosting by TinyPic

Clasa a 2-a, foarte incredibil de tuns. Alături, cel mai bun prieten al meu vreme de 8 ani, cât a durat generala.

Image and video hosting by TinyPic

Clasa a 3-a, excursie cu clasa. Fântâna cu cireşi. Eram foarte maaaare. În poză, de la stânga la dreapta, Adi, George, Nicoleta, Nicu şi eu purtând costumul Stelei. Eram bolnav.

Image and video hosting by TinyPic

Sursele de pe poză spun că aveam 10 ani. Eram în vizită la o prietenă din copilărie, Dana, şi mă jucam cu papagalul daaar mă uitam şi în aparat. Un mic Napoleon.

Image and video hosting by TinyPic

Facem o trecere-n timp de 3 ani. Necesară, păstrez pozele în care aveam mustaţă doar pentru mine şi intimitatea ochilor mei. 😆 Ajungem deci în 2005, 13 ani. Mamaia, mare. Cu doamna muma, în cea mai bună formă a vieţii ei. Deja trecusem de 1,73 ai ei.

Image and video hosting by TinyPic

14 ani. Deşi învăţam după-amiaza, intram la 12, abia mă trezisem (pat nefăcut, cam ca şi acum de altfel). Foarte… intelecutală ipostaza.

Image and video hosting by TinyPic

Poza mea preferata, ever. Aaaaproape 16 ani.

Image and video hosting by TinyPic

17 ani, colegi şi mai ales prieteni.

Image and video hosting by TinyPic

Şiii în zilele noastre, într-o ipostază pitzi-coca.

Image and video hosting by TinyPic

Mmm, am rătăcit câteva alte poze la care ţineam mult, serbări din grădiniţă, sper să le găsesc zilele astea. 🙂
Acum am o stare de bine datorată, cred, incursiunii ăsteia în timp, pentru că odată cu o fotografie vin zeci de secunde din trecut, multe chipuri şi locuri, voci şi cuvinte pe care ţi le-aduci aminte răsfoind un album dintr-un raft. E plăcut, o terapie plăcută.

Probabil şi bătrânul de la începutul postului are multe fotografii, pe care le priveşte des. Fii, nepoţi, rude, părinţi de care-şi aminteşte. Şi cu fiecare zi ce trece, mergem pe traseul pe care el, omul bătrân, l-a parcurs acum mult, mult timp. Se-ntoarce, câteodată, în urmă, cu ajutorul fotografiilor întipărite în albume, dar şi în minte, şi-n suflet.

Piesa postului:

we can’t stop growing old.

Placebo – This Picture

9 gânduri despre „What’s wrong with this picture?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s