Ruşine.

Bun, o să urmeze ceva cam neplăcut pentru mine cel puţin, pentru că şi eu, mai nou, fac parte din turma aia ipocrită de oameni care ascultă un artist mai ales după moarte. Şi când spun asta, mă refer la Mădălina Manole, frumoasa Mădălina Manole.

Ştiam cu toţii, o ţară întreagă, că are melodii frumoase, superbe! Şi cu toate astea, radiourile o uitaseră complet, televiziunile cam la fel, şi oamenii aveau ideea că ea există, atât, poate că nu se-ntreba nimeni ce mai face, e un fel de plafonare a noastră a tuturor, ştiind că artistul e mereu acolo, atât. Revin, radiourile o refuzau pe Mădălina Manole pe motiv că muzica ei nu se mai caută. Bine că se caută Inna, spăla-s-ar o ţară întreagă pe cap cu gunoiu’ ce-i iese fătucii pe gură.

Şi dintr-o dată, Mădălina Manole iese la iveală, mai vie ca niciodată, în ziua morţii. Dintr-o dată, o ţară întreagă discută despre moartea ei, despre motivele sinuciderii, despre viaţa ei perfectă:

avea un soţ iubitor, un copil pe care se chinuise să-l aibă atâta timp, succes

Pac, frână. Mădălina Manole nu avea succes, Mădălina Manole căuta o casă de discuri ca să-şi lanseze acest ultim album. În momentul în care un artist care odată vindea 2 milioane de albume ajunge să-şi caute o casă de discuri, atunci ca oameni avem o problemă. Adică suntem de căcat, da’ rău de tot. Nu văd ceva mai umilitor pentru un artist cu milioane de albume vândute, şi constituie şi asta un motiv de depresie, evident. Dar nu vreau să vorbesc despre motivele sinuciderii Mădălinei.

Revin, o ţară întreagă îi dă acum atenţia pe care-o merita în toţi anii de umbră, nebăgare-n seamă, nepăsare din partea tuturor. Şi o merită. Şi scriu postul ăsta cu ruşine şi nerv, pentru că, din nou, un artist în toată deplinătatea cuvântului devine apreciat după moarte. Şi cu toate că am râs la propriu de toţi cei care l-au ascultat pe MJ după moarte, pentru că mie unul mi se părea de neconceput ca toată lumea să-l aprecieze atât de mult după moarte, iată-mă acum, după moartea Mădălinei Manole, înotând în aceeaşi oală plină de mocirlă, înotând alături de 22 milioane de români care-o ascultă şi care-i dau atenţie, după ce-a murit. Ruşine, da, ruşine pentru o ţară de ipocriţi pe toate nivelurile.

Ascultaţi asta:

Pe mine mă emoţionează.

2 gânduri despre „Ruşine.

  1. Pingback: Roxy's blog » Premiu blogger-ului prietenos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s