Phonephobia.

Bine, nu de telefoane în general, ci de vorbitul la telefon.
Asta e o chestie cam ciudată care mă caracterizează. Anume, de fiecare dată când aud telefonu’ că sună, mai mai să-mi smulg părul din cap s-o iau la sănătoasa. Urăsc frate, să vorbesc la telefon. Am vreo 700 de minute pe lună în Orange, din care consum cam 100. E aiurea. Nici măcar nu ştiu ce urăsc mai tare, să sun, sau să fiu sunat. De sunat suuun raaar. Dau mesaj. Da’ de sunt sunat, tre’ să şi răspund. Adică, nici nu răspund mereu. Sunt dăţi când pur şi simplu nu răspund. Şi am şi o sonerie minunată ca ton de apel. Şi tot nu merge chestia cu vorbitul. Şi văd că nu merge, şi-mi pun telefonul pe silent. Dau mai tare de dracu’, dacă sună mama. Cine mai iese din istericalele ei.

AI DEGEABA TELEFONU’ ĂLA, DE CE NU RĂSPUNZI?!?

Dar puteţi trimite sms-uri. Aşa ce-mi plac sms-urile. Sunt atât de practice. Am 100 pe lună, dar clar nu-mi ajung.
Aşadar şi în concluzie, citând o mare clasică în viaţă:

Stop telephonin’ me. Short Message Service me. :bwhaha:

Mh, soneria.

8 gânduri despre „Phonephobia.

  1. si eu am aceeasi problema ca tine. urasc sa vorbesc la telefon. cel putin cu oamenii pe care nu-i cunosc prea bine. daca pot da altcuiva telefonu’ sa vorbeasca-n locu’ meu, e perfect. in schimb, mesajele <3. cele mai adorabile chestii. am si eu o droaie de minute, pe care le consum mai mult ca-mi cer colegii.. "da-mi sa sun un minut, te rog.".. in rest.. o sun doar pe mama, conversatii ce sunt gen.. "vezi ca mai stau afara, vin tarziu. bine, pa..". urasc sa vorbesc la telefon.

  2. Si eu eram asa acum vreo 3 ani… ba nici nu imi luam telefonul la mine de multe ori… ma sunau colegele si raspundea mama. =)) Ea imi consuma minutele sa vorbeasca la telefon cu bunicii.
    Dupa ce am plecat de acasa… am inceput sa-l folosesc. Mai sun-o pe mama sa ii spui ce mai faci, suna o prietena care n-a terminat inca liceul, alta care s-a dus la facultate in alta localitate… samd.

  3. deci…. uite cum descopar eu inca un om ce-mi seamana. credeam ca-s singura ciudata… dar se pare ca nu.
    in viata asta nu prea multa, da nici prea putina, am trecut prin diferite etape. intr-o vreme, cand era oferta aia cu 2000 de min in cosmote gratis, pfuai, erau luni de zile cand nu-mi ajungeau 2000 ale mele, plus 2000 ale lui … plus 2000 ale mamei :)))))
    a trecut perioada aia.
    amu…. am 1200 de min in retea, 70 nationale… dar, de pomana. urasc sa vb la tel. ca si tine, il tin pe silent mereu. mama s-a invatat deja. nu se mai crizeaza.efectiv am inceput sa urasc sa vb la tel. cum am ajuns asa, din extrema cealalta? habar n-am. dar… ma bucur. cand sunt sunata, si e musai sa raspund, expediez repede interlocutorul. :))))

    deci, concluzionand, pfuai ce bine ca mai e cel putin unu ca mine 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s