Crime.

Primăvara este sezonu’ ăsta, ştiţi voi, natura reînvie, lala blablabla, e cald, frumos şi toate bune. Copacii înfrunzesc, iarba răsare din pământul asuprit de iarnă, reapar insectele…

STOP CADRU!!

Urăsc insectele. Le detest. Pe toate. Mi-aduc aminte de o fază recentă, după ora de sport, am contactat o minunată urechelniţă, pe umăr. Răzvan mi-a atras atenţia, să nu mă mişc, că am ceva pe umăr. M-am uitat pe umăr, şi într-adevăr, pocitania era acolo. Mică, urâtă, gata de atac. M-am înverzit la faţă, de parcă eram curcubeu, iar Răzvan a dat chestia jos, cu un caiet. Aproape de un atac de panică.
Asta păţesc cu toate insectele din lume, mai puţin cu fluturii, pentru că-s atât de drăgălaşi şi nici măcar nu se urcă pe mine (T_T), şi cu ţânţarii, pentru că, oh well, ăştia-s peste tot.
Revin.
Pentru că e primăvară, au revenit toate. Gândăcei, urechelniţe, urmează şi omizile cât de curând, şi alte minunate specimene, însă cele mai hidoase şi enervante sunt clasicele muşte.

MUŞTE.

Astea sunt şi ele peste tot, dar spre deosebire de ţânţari sunt mult mai RAPIDE şi ca bonus, fac şi ZGOMOT. Le urăsc, şi le omor în cele mai sadice feluri posibile. Le strivesc cu diverse obiecte, sau dau cu spray din ăla de insecte până le văd cum se chinuie. Ştiu, sunt un animal.
Şi mi-am dat seama de asta ieri, când în camera mea, având geamul întredeschis, au pătruns două muşte. Fără să ezit cumva, am luat ce mi-a venit la indemână, un caiet de-această dată, şi m-am îndreptat spre geam. Ambele muşte-uriaşe-zgomotoase căutau probabil o modalitate de-a scăpa, bietele de ele, însă eu, fără milă, am lovit-o pe una dintre ele în cap cel mai probabil, din moment ce nu a murit, ci doar a căzut pe spate. Îşi mişca picioarele păroase încercând să supravieţuiască. iamamiwhoami-ul răutacios din mine ar fi strivit-o fără ezitare, însă mi-a trecut un gând sinistru prin cap, şi anume cum ar fi să mă strivească şi pe mine cineva, şi un alt om (cealaltă muscă în cazul analog pentru muşte), să asiste neputincios. Şi să mai fie şi perechea mea (pentru că am bănuit că cele două muşte formează un cuplu.)
Aşa că, cuprins de o bunătate spirituală fără precedent, am decis să ”răstorn” musculiţa căzută pe spate, şi să o ”îndrum” spre ieşire, aşa cum am făcut şi cu cealaltă musculiţă. Au plecat amândouă fericite din camera mea, fără zgomot.
Am cugetat destul de mult timp asupra întâmplării, şi m-am gândit că… what the heck, am avut un moment de slăbiciune, însă cum mai prind o muscă pe undeva prin împrejurimi, îşi va găsi sfârşitul nemilos. Analog pentru păianjeni, gândaci, şi orice-aş mai găsi. În afară de fluturi. (T_T)
Pentru că toleranţa mea la insecte este

0.

10 gânduri despre „Crime.

  1. eu urasc fulturii mai mult decat orice alte insecte. si tanarii sunt MULT mai enervanti decat mustele. adica tantarii te bazaie dimineata, in weekend, la ureche, cand tu mai vrei sa dormi. si te si pisca. si te mananca. mustele doar zboara si se izbesc de geam. inocente.

  2. awww, ce dragut esti cand te agiti asa. imi si imaginez cum killaresti tu muste :X
    btw nici eu nu suport insectele, nu mi-e frica dar mi-e scarba de ele! ewwwww! sa stea departe de mine. nici fluturii nu-i suport
    si paianjenii.. vai.. de aia mi-e frica rau

  3. Să mai zic ceva de musculiţele de oţet ?!
    Ah şi când mă gândesc cât de repede se înmulţesc, părcă le urăsc şi mai rău ca au un rol în natură, care nici măcar nu mă ajută !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s