The fear.

… of growing old.

Adicătelea asta e cea mai mare frică a mea. Să îmbătrânesc. Desigur, nu vreau sa raman un puşti pe vecie, abia aştept perioada 20-30 de ani, de fapt de acum de-abia aştept să văd dacă o să reuşesc să am viaţa pe care mi-am propus-o, iar dacă o să reuşesc, nu vreau să ajung în starea aceea de apatie, doar gândindu-mă că mai am ceva, ceva timp până totul se va dovedi a fi fost făcut… degeaba.

Ştiu, poate e puţin bizar. Dar după 30 de ani, eu o să mă consider ajuns la jumătatea drumului. Şi când o să mă cuprindă o perioadă mai proastă, ştiţi ce-o să fac? O să număr zilele, maşinile de pe drum, şi o să-mi spun că sunt la jumătate, şi că nu ştiu ce se întâmplă după destinaţie. Şi, din păcate sau nu, nici măcar nu vreau să aflu.

Nu vreau să ajung să fiu un bătrânel simpatic, într-un toiag, şi să nu îmi mai pot auzi cum trebuie muzica, oamenii. Să nu îmi mai pot vedea filmele, sau citi cărţile. Poate tuturora ne este frică de a fi strigaţi ”nenea”, sau ”tanti”. Mie cu siguranţă, iar pentru mine, sunetele astea vor fi pumnale, vor fi pedale care apasă acceleraţia, tocmai spre sfârşit. Vor fi apeluri, care îmi vor spune că sunt alţii mai tineri, mai capabili, alţii mai plini, iar că eu rămân în urmă, deşi merg cu toată viteza înainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s