Omul.

După cum am povestit într-un post de pe-aici, de câteva zile încoace mă plimb pe bicicletă. E mişto, chiar dacă oboseşti aşa puţin, şi transpiri ca un cal, ăsta e şi scopul plimbărilor mele. Datul jos a câtorva kilograme. Buuun.
Şi cum mă plimbam eu joi după-amiaza, uşurel, pe la ora 16 m-am uitat întâmplător în jurul meu. Şi am văzut un bărbat, cam la 35 de ani, brunet, câteva fire de păr albe, îmbrăcat destul de modest să spunem, cărând un ditamai rucsacul, şi multe pungi care aveau ceva în ele, şi care păreau foarte grele. Mi-a atras atenţia în mod deosebit omul, pentru că nu am mai văzut pe nimeni să care atât de multe chestii deodată. Eram aici, în zona unde locuiesc.

Omul se uita în jur de parcă cu un zâmbet pe faţă, lucru care mă intriga să spunem şi mai mult. Observa cu uimire noua farmacie, supermarketul, şi hotelul. Eu am început să pedalez puţin în spatele lui, încercând să îi urmăresc traseul. Eram al dracului de curios. L-aş fi întrebat, ”nene, ce faci, ai nevoie de ajutor, bagajele alea par ale dracului de grele, unde te duci cu ele?”. Mai aveam puţin, dar m-am abţinut.

Omul se întoarce spre mine, şi mă întreabă.

Unde-i Internetul?

Notă. Cel mai probabil se referea la sala de internet, care nu mai există pe-aici de cel puţin 4 ani. Deci, omul nu mai fusese în locurile astea de foarte mult timp, cel mai probabil întorcându-se de undeva.

Nu mai e Internetul.

I-am răspuns, continuând să merg în spatele lui. Şi a mai mers, eu mai puneam frâne, pentru a nu mă apropia prea mult. Avea apă, din care a băut. O pungă de ceva, din care ronţăia. S-a aşezat la un moment dat pe o canapea, uitându-se în jur de parcă ar fi renăscut, uimit de tot ceea ce vede. Ceva se schimbase pentru om.

A pornit din nou la drum, cu aceleaşi bagaje. A continuat să meargă, până când am obosit eu să merg în spatele lui. Adică vreo 3 kilometri. Atunci am decis că trebuie să mă întorc, dacă nu vreau să nu mai pot pedala până acasă.

Ce făcea omul aici, cu atâtea bagaje, atât de surprins de tot ceea ce vede, va rămâne categoric un mister, pe care momentan, n-am nicio şansă să-l dezleg. Şi cât aş vrea să îl dezleg.

În continuare, vă las cu o melodie. Prima dată am ascultat-o la Big Brother România, sezonul 1. Erau nişte secvenţe cu Alida şi Ernest, iar melodia pe fundal. De atunci, ador piesa asta.

Robbie Williams – Feel

:).

Un gând despre „Omul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s